Instituția Medico-Sanitară Publică Centrul de Sănătate Soroca

Ziua Mondială de luptă împotriva bolii ALZHEIMER

Pe tot parcursul lunii septembrie a fiecărui an, vorbim despre boala uitării sau altfel spus boala Alzheimer.

     Boala Alzheimer reprezintă o formă progresivă de demență. Dementa este un termen mai larg folosit pentru a face referire la afectiunile cauzate de leziuni cerebrale sau de diverse boli ce afecteaza negativ memoria, gandirea si comportamentul.

      Boala Alzheimer este o boală neurodegenerativă progresivă care afectează semnificativ memoria, comportamentul și numeroase funcții cognitive, interferând cu desfășurarea activităților cotidiene. Este o boală cu debut lung, asemănătoare cu demența senilă, fiind diagnosticată de cele mai multe ori în stadii avansate și este cauzată, printre altele, de un deficit metabolic ce duce la acumularea în celulele nervoase a unei substanțe numite beta amiloid.

     La debut, sunt afectate regiunile creierului care controlează memorarea și gândirea, persoanele se plâng de faptul că se confruntă cu episoade de uitare. De aceea, pierderile de memorie sunt printre primele simptome constatate la persoanele afectate, semne ce ar trebui să dea bănuieli în principal membrilor familiei.

     Oamenii de știință nu pot spune cu exactitate care este cauza principală a declanșării bolii Alzheimer. S-a constatat, însă, ca istoricul familial joaca un rol important, așadar poate fi catalogată drept o boală ereditară. Din acest motiv se recomandă efectuarea unor teste genetice pentru depistarea bolii, mai ales în cazul în care exista antecedente în familie.

    Persoanele cu boala Alzheimer de cele mai multe ori repetă unele afirmații și întrebări de mai multe ori, uită de anumite  conversații, întâlniri sau evenimente, pot uita numele membrilor familiei și obiectelor cotidiene și în cele din urmă au probleme cu găsirea cuvintelor potrivite pentru a identifica obiecte, a-și exprima careva gânduri sau a lua parte la conversații.

     Boala Alzheimer provoacă o scădere a capacității de a lua decizii și judecăți rezonabile în situațiile de zi cu zi. De exemplu, o persoană poate face alegeri sărace sau necaracteristice în interacțiunile sociale sau poate purta haine nepotrivite pentru vreme. Poate fi mai dificil să răspunzi eficient la problemele de zi cu zi, cum ar fi arderea alimentelor pe aragaz sau situații de conducere neașteptate.

    Schimbările cerebrale care apar în boala Alzheimer pot afecta stările de spirit și comportamentele. Astfel pot apărea următoarele probleme asociate precum depresia, apatia, modificare de dispoziție, poate dispărea încrederea în alte persoane, devin agresivi, pot fi paranoici cu diferite iluzii  că cineva îi fură sau vreau să-i otrăvească.

      Nu există până în prezent posibilitatea unei vindecări, fiind progresivă și ireversibilă. O persoană afectată de boala Alzheimer trăiește în medie 8-10 ani de la apariția primelor simptome, dacă nu intervin alte cauze intercurente de moarte însă cu ajutorul medicamentelor se  poate îmbunătăți temporar sau încetini progresia simptomelor. Aceste tratamente pot ajuta uneori persoanele cu boala Alzheimer să maximizeze funcția și să mențină independența pentru un timp. Diferite programe și servicii pot ajuta persoanele cu boala Alzheimer și persoanele care le îngrijesc.

    Stigma socială este consecința informații insuficiente privind demența Alzheimer și poate avea numeroase consecințe pe termen scurt și lung, cum ar fi: înstrăinarea în cadrul familiilor sau a grupului social de prieteni; acordarea de îngrijiri insuficiente pacienților; întârzierea diagnosticului; refuzul sprijinului de specialitate; depersonalizarea individului afectat.

 

Tel: 0(230)2-27-10  - anticamera,     Centrul Comunitar de Sănătate Mintală tel:0(230)2-11-35

Email: cs.soroca@ms.md,                      email: ccsm.soroca@ms.md

Săptămâna Națională de prevenire a intoxicaţiilor acute neprofesionale exogene de etiologie chimică

Progresele în tehnologie și dezvoltarea socială au dus la creșterea disponibilității produselor chimice, inclusiv a medicamentelor, produselor de uz casnic, pesticidelor, soluțiilor acide, bazice etc. Substanțele/amestecurile chimice potențial periculoase pot fi găsite în interiorul și preajma locuinței, în stradă, la locul de muncă, locurilor publice etc. Toate substanțele chimice au potențialul de a fi toxice, iar riscurile pentru sănătate ale acestora utilizate pe scară largă pot fi subestimate. Orice activitate care implică substanțe chimice poate avea un impact asupra stării de sănătate a populației. Indiferent de vârstă, persoanele, în special copiii se pot intoxica urmare pătrunderii intenționate sau accidentale a produselor chimice aparent inofensive în organismul uman. Intoxicațiile acute de etiologie chimică constituie o problemă semnificativă de sănătate publică globală, atât din cauza frecvenței, cât și a gravității lor, iar cazurile cresc de la o zi la alta din cauza schimbărilor în stilul de viață și comportamentul social. Numărul exact de intoxicații poate fi mai mare, deoarece multiple cazuri nu sunt raportate. Efecteleintoxicației variază de la boli pe termen scurt la leziuni cerebrale, comă și chiar moarte.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a estimat că, numărul cazurilor deintoxicații acute accidentale variază între 3,5-5 milioane de cazuri în întreaga lume în fiecare an. Dintre acestea, 3 milioane de cazuri sunt severe, ducând la 20.000 de decese anual. Cele mai frecvente cazuri de intoxicație intenționată în țările industriale implică supradozare cu analgezice, medicamente anti-anxietate și antidepresive. Totuși, cele mai frecvente cauze în țările asiatice sunt pesticidele agricole rezultate din autointoxicare, în special în zonele rurale, unde există o rată de letalitate de 10-20%. În țările în curs de dezvoltare, diferiți factori contribuie la creșterea numărului de cazuri de intoxicații, inclusiv sporirea anuală a volumului de substanțe chimice utilizate atât în producție, cât și pentru utilizare în condiții casnice de populație, acumularea în mediul înconjurător a unor cantități enorme de diverse produse chimice, existența lacunelor în reglementarea utilizării produselor chimice, mai cu seamă a produselor de uz fitosanitar, medicamentelor etc.

În Republica Moldova, începând cu anul 2016, Centrul Național de Sănătate Publică (azi Agenția Națională pentru Sănătate Publică) a inițiat Săptămâna de prevenire a intoxicațiilor acute neprofesionale exogene de etiologie chimică (IANEEC). Anul curent, Săptămâna Națională de prevenire a IANEEC este organizată în perioada 19-25 septembrie 2022, cu genericul „Nu lăsaţi substanțele chimice să vă corodeze sănătatea!”.

Ce produse chimice mai frecvent pot provoca intoxicație?

În rândul produselor potențial toxice se numără medicamentele, pesticidele,
produsele chimice de uz casnic, detergenți, solvenți, vopsele, monoxidul de carbon,
produsele cosmetice etc.

Medicamentele reprezintă peste jumătate din expunerile potențial toxice și
afectează toate categoriile de vârstă. Un copil poate ingera medicamentele găsite în casă sau un adult i-ar putea administra neintenționat o supradoză decât cea prescrisă de un specialist sau indicată în prospect. Nu toate aceste medicamente sunt disponibile sub formă de pastile, unele fiind sub formă de plasturi adezivi pe care un copil le poate lipi pe piele sau le poate pune în gură și suge, altele sub formă lichidă, siropuri. Luând în considerare circumstanțele în care a avut loc intoxicația, putem distinge:
- Intoxicațiile voluntare: supradozajul a fost intenționat, ca în cazul sinuciderii.
intoxicaţia cu medicamente este cauza morţii în 90% din cazurile de sinucidere.
- Intoxicațiile accidentale: sunt foarte frecvente în rândul consumatorilor de
medicamente. Pot fi consecința amestecării medicamentelor, a supradozajului
neintenționat sau a interacțiunii cu alte medicamente sau cu alte substanțe (cum ar fi
alcoolul).

Produse de curățare și alte produse chimice de uz casnic

Cazurile de intoxicație pot apărea în urma ingerării sau inhalării de substanțe
chimice de uz casnic, cum ar fi înălbitor sau detergenți pentru vase, baie, rufe etc. Odată ce ajung în organism aceste produse pot provoca leziuni ale tractului gastrointestinal sau căilor respiratorii, unele pot provoca arsuri ale pielii, mucoaselor. Concomitent, trebuie să reținem că, unele produse de îngrijire personală, cum ar fi demachiantul, cosmetice, soluția de îndepărtare a lacului de unghii, parfumul, antiperspirantul, gelul de duș, chiar și săpunul pot fi otrăvitoare dacă sunt ingerate, inhalate.

Pesticidele utilizate de persoanele fizice pe terenurile particulare de obicei sunt achiziționate din piețe, magazine agricole și dacă sunt utilizate cu neglijență, pot afecta sănătatea utilizatorului, mai cu seamă a copiilor. Conform unui studiu al "BMC Public Health" (anul 2020) aproximativ 385 de milioane de cazuri de intoxicații acute cu pesticide au loc anual în întreaga lume, provocând circa 11.000 de decese.

Intoxicația cu vopsea este un eveniment mai frecvent întâlnit în sezonul cald, deoarece în acest moment se efectuează principalele lucrări de reparații, vopsire în interiorul/exteriorul locuințelor. Vopselele sunt extrem de toxice datorită compușilor lor constanți ai metalelor grele, așa-numitelor otrăvuri metalice (plumb, arsenic, zinc, cupru) sau compușii acestora. Solvenții (toluen, dimetil cetonă, butanol, acetat de butil etc.) sunt cele mai periculoase componente ale vopselei, datorită volatilității ridicate, au un effect iritant local asupra pielii, mucoasei ochilor, nazofaringelui și orofaringelui.

Alcoolul - intoxicația cu alcool poate surveni urmare consumului de băuturi
alcoolice propriu zise sau acesta poate fi găsit și în parfum, apă de gură, produse de
curățare, dezinfectante pentru mâini și medicamente. Potrivit datelor OMS (anul 2019) la nivel global, 3 milioane de decese în fiecare an au fost cauzate de consumul nociv de alcool, ceea ce reprezintă 5,3% din totalul deceselor. Aproximativ 1 din 20 de decese este rezultatul unei boli, vătămări, accident, omor sau sinucidere legate de consumul abuziv de alcool. În general, 5,1 % din povara globală a bolilor și rănilor este atribuită alcoolului, măsurată în anii de viață ajustați în funcție de dizabilități (DALY).

Monoxidul de carbon - un gaz extrem de toxic fără culoare, miros, gust, mai puțin dens decât aerul rezultat din oxidarea incompletă a compușilor ce conțin carbon în timpul procesului de ardere, una dintre nocivitățile întâlnite frecvent în mediul care afectează viața noastră. Riscul de a fi expus la monoxidul de carbon este favorizat de sistemele de încălzire din locuinţe (aragaze, sobe, şeminee, etc.) care nu sunt bine întreţinute, la care lipsește sau este instalat prost coșul de evacuare, defectele vizibile și funcţionarea mai mult de 2 ore a acestora fără aerisire periodică. Unele studii demonstrează că, 30 % din numărul de persoane cu intoxicații severe cu CO decedează, iar 11% din supraviețuitori au tulburări neurologice. O treime prezintă tulburări de personalitate. Printre factorii care agravează pronosticul se numără alterarea stării de conștiență la prezentare, vârsta înaintată, boli cardiovasculare preexistente etc.

 

Care sunt simptomele intoxicației cu substanțe chimice?

Greață, vomă

Anxietate, nervozitate, iritabilitate, tremor

Transpirație rece, frisoane

Convulsii

Durere abdominală, cefalee, amețeli

Tulburări ale respirației

Crampe musculare

Salivare sau lăcrimare

Somnolență bruscă, confuzie sau
   scăderea vigilenței

Reziduuri de substanță sau arsuri în jurul   

   gurii, dinților, ochilor sau pe piele

Îngustarea sau dilatarea pupilelor

Un mod ciudat de comportament

 

Cele mai răspândite cauze ale intoxicațiilor în Republica Moldova:

disponibilitatea în familii a multiplelor medicamente, soluții, detergenți;

păstrarea produselor chimice, inclusiv a medicamentelor, pesticidelor, vopselelor  

   în vizorul copiilor;

reambalarea produselor în recipiente confundabile cu apa, alimentele;
neglijarea și lăsarea copiilor fără supraveghere și accesul liber al acestora la

   produse chimice potențial periculoase;

manipularea produselor chimice (pesticidelor, vopselelor, solvenților, 

   detergenților etc.) în apropierea copiilor, supuși riscului de expunere;
prelucrarea părților corpului copiilor cu preparate de uz veterinar;
nerespectarea indicațiilor medicului sau a dozei menționate în prospect la
   administrarea medicamentelor;

exploatarea surselor de încălzit, inclusiv a sobelor în stare tehnică deplorabilă;

situația socio-economică precară a familiei etc.
 

Măsurile de prevenire

  • Asigurați-vă că păstrați produsele chimice în dulapuri încuiate.
  • Nu lăsați substanțele/amestecurile chimice nesupravegheate, în special acolo unde copiii pot ajunge la ele, chiar și pentru o clipă.
  • Păstrați medicamentele și articolele de uz casnic în recipientele lor originale pentru a evita confuzia privind conținutul sticlei. Nu le depozitați în apropierea
    alimentelor.
  • După utilizare, asigurați-vă că capacul produsului este strâns și sigur.
  • Citiți cu atenție etichetele de pe produse chimice, inclusiv medicamentele. Nu vă referiți niciodată la medicamente drept „bomboane” – acest lucru poate determina copiii să considere că este inofensiv pentru a mânca.
  • Nu amestecați niciodată substanțele chimice. Uneori, amestecarea substanțelor chimice poate duce la combinații mortale. De exemplu, amestecarea înălbitorului și amoniacul poate crea gaze toxice.
  • Învață-ți copiii despre efectele produselor chimice. Este important, ca copiii să cunoască că, substanțele chimice sunt periculoase și nu trebuie atinse și nici întrun caz consumate.
  • Exploatați cu maximă prudență și verificați periodic sobele și alte surse de încălzit, instalați sisteme de detectare de fum, gaz.

 

16-22 SEPTEMBRIE 2022 – SĂPTĂMÂNA EUROPEANA A MOBILITĂȚII

În perioada 16-22 septembrie, marcăm Săptămâna Europeană a Mobilității, celebrată în acest an cu tema „Conexiuni mai bune”. Ea reprezintă o campanie privind mobilitatea urbană și își propune să încurajeze autoritățile locale europene să aplice și să promoveze măsuri durabile în domeniul transporturilor și invitarea cetățenilor să încerce și alte modalități de deplasare în afara automobilului. De asemenea, obiectivul principal al acțiunii este de promovare a formelor alternative de transport ecologic, precum mersul pe jos sau cu bicicleta și de a sublinia faptul că mobilitatea sporeşte în mod clar calitatea vieţii în oraşe, ajutând la reducerea poluării aerului, poluării fonice, a accidentelor şi la reducerea numărului persoanelor obeze.

Istoria Săptămânii Europene a Mobilității a început în anul 1998, când în Franța a fost proclamată o zi dedicată mobilității, sub deviza „În oraș fără mașină!”. De atunci, această inițiativă este reluată și celebrată anual, în fiecare lună de septembrie, unde orașele și metropolele sunt rugate să interzică, pentru o zi, circulația vehiculelor motorizate pe străzile lor. În acest fel, cetățenii au ocazia să vadă o fațetă diferită a orașelor în care trăiesc, fiind încurajați să utilizeze moduri de transport durabile și fiindu-le adresate campanii de sensibilizare cu privire la impactul asupra mediului al alegerilor pe care le fac în materie de mobilitate. Succesul acestei inițiative franceze a dus la lansarea în 2002 a Săptămânii Europene a Mobilității.

Comisia Europeană a stabilit două obiective ambițioase pentru mobilitatea urbană:

  • eliminarea treptată din orașe a autoturismelor care folosesc carburanți convenționali până în 2050
  • tranziția spre o logistică urbană cu emisii zero în marile centre urbane până în 2030

Pentru aceasta se va axa pe patru domenii prioritare:

  • inovare
  • digitalizare
  • decarbonizare
  • oameni

Impactul negativ al poluării aerului asupra sănătății este susținut de studiile recente ale Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), care estimează că anual în jur de 376.000 de decese premature în Uniunea Europeană sunt cauzate direct de poluarea aerului cu microparticule. Cu toate acestea, numărul deceselor legate de poluare a fost redus în jumătate în ultimii 30 de ani.

Mobilitatea este atât o necesitate socială cât şi una economică. Săptămâna Europeană a Mobilităţii ne ajută în continuare să privim mobilitatea în moduri noi şi să ne îndepărtăm de dominaţia automobilului personal către mijloace de transport mai sustenabile. Utilizarea unor mijloace de deplasare şi  transport nepoluante poate însemna oraşe mai bune şi aer mai bun – un mediu mai bun şi mai sănătos – şi co-beneficii în reducerea emisiilor nocive. Contextul urban oferă cea mai mare provocare pentru sustenabilitatea transportului în Europa. Oraşele noastre suferă în prezent cel mai mult din cauza blocajelor, calităţii slabe a aerului şi a poluării fonice. Creșterea traficului rutier determină:  poluarea aerului, poluare fonică, creșterea riscului de accidente rutiere. 

             Din fericire, mediul înconjurător urban oferă, de asemenea, multe alternative în ceea ce priveşte mobilitatea. Săptămâna Europeană a Mobilității pune în evidență mersul pe jos și mersul pe bicicletă și beneficiile pe care le pot avea pentru sănătate, mediu și economie. Variantele transportului public sunt disponibile unui număr mare de persoane, există şi opţiunea mersului pe jos şi a mersului cu bicicleta. Numărul tot mai mare de oameni care folosesc bicicleta ca mijloc de transport în unele oraşe din lume a determinat autorităţile locale de-a lungul timpului să adapteze infrastructura şi să găsească soluţii pentru siguranţa bicicliştilor. Pe distanţe nu foarte mari, mersul pe jos este sănătos. Dacă folosesc transportul public căştigă de două ori - o dată, pentru că fac economie la bani şi la carburanţi şi a doua oară, pentru că produc mai puţină poluare decât dacă ar fi la volanul propriei maşini.

 

Modurile de transport active, cum ar fi mersul pe jos și ciclismul, sunt lipsite de emisii și ajută la menținerea inimii și corpurilor noastre sănătoase.

  • În fiecare an, un automobil emite substanţe nocive pentru mediul înconjurător echivalente cu de trei ori greutatea sa, în timp ce bicicleta nu poluează deloc. 
  • De regulă, cei aflați în mașini se confruntă cu niveluri ale poluării de două ori mai mari decât pietonii sau bicicliștii. Diferența este dată de faptul că un mediu închis (cum este habitaclul unei mașini) este predispus la concentrații mai mari de poluanți în aer decât un mediu în aer liber.
  • O persoană care merge pe bicicletă 6 ore/săptămână îşi diminuează riscul decesului prin boli cardio-vasculare de 4 ori comparativ cu riscul de deces pe care l-ar avea prin accidente rutiere.
  • În medie, bicicliștii trăiesc cu doi ani mai mult decât cei care nu folosesc bicicleta și își iau cu 15 % mai puține zile de concediu atunci când se îmbolnăvesc.
  • Un studiu de amploare efectuat în Norvegia a monitorizat un grup de bărbați în vârstă de 70-80 de ani și a constatat că 30 de minute de exercițiu fizic zilnic, cum ar fi mersul cu bicicleta, au făcut ca respectivii bărbați să trăiască cu până la cinci ani mai mult decât bărbații care nu au desfășurat nici o activitate fizică.
  • O persoană, dacă patru zile pe săptămână face naveta cu bicicleta și pedalează 8 km pentru a ajunge la serviciu, evită 3 220 km de condus cu mașina anual sau echivalentul a 380 litri de carburant și a 750 kg de emisii de CO2.
  • În plus, mersul cu bicicleta este adesea cel mai rapid mod de deplasare în zonele urbane – mai ales la orele de vârf, astfel că bicicliștii petrec mai puțin timp în trafic și, în consecință, sunt mai puțin afectați de poluare.
  • Mai mult, o distanţă de 500 de metri se parcurge foarte uşor pe jos, în doar opt minute. 
  • 25 de minute de mers sprinten în fiecare zi ne poate prelungi viața cu până la șapte ani.
  • Experții sunt de acord că ar trebui să facem cel puțin 6 000 de pași în fiecare zi pentru a ne îmbunătăți sănătatea și 10 000 de pași pentru a mai pierde din greutate. Pare mult, însă dacă mergem pe jos la serviciu, și rămânem activi pe durata întregii zile, putem ajunge repede să îi facem.

Campania europeană de promovare a mobilității urbane durabile reprezintă o oportunitate perfectă de a explica provocările cu care se confruntă orașele în efortul lor de a opera o schimbare la nivel comportamental și de a avansa pe calea elaborării unei strategii mai durabile în materie de transport.

Ambrozia — „FLOAREA PUSTIEI” CARE TREBUIE STÂRPITĂ

Este cunoscut faptul că primăvara este sezonul în care se activează alergiile provocate de polenul plantelor. Puțini cunosc, că între sfîrșitul lui iulie și sfîrșitul lui septembrie înflorește una din cele mai nocive plante, ambrozia, extrem de periculoasă pentru copii sau pentru cei cu un sistem imunitar hipersensibil.

Ambrozia (Ambrosia artemisiifolia) este o buruiana pe care oamenii o confundă cu pelinul, este originară din America de Nord. A fost adusă în Europa cu diferite cereale, fiind semnalată pentru prima dată în 1863 în Germania. Are o răspîndire largă în ţările din Europa, inclusiv în Republica Moldova. În popor mai este denumită și „iarba pîrloagelor”, ,,iarbă de paragină” sau „floarea pustiei”. Ea creşte pe marginea drumului și a cailor ferate, prin parcuri, în grădini, în culturile de cereale, de floarea-soarelui, terenurile lăsate în paragină.

Ambrozia este o plantă invazivă, extrem de adaptabilă la condiţiile climatice, rezistentă la secetă şi arşiţă. Agreează clima caldă, lumina și ploile de vară. Preferă solurile nisipoase, mai puţin fertile, uşor alcaline, fapt ce o plasează în categoria plantelor dominante, comparativ cu culturile agricole şi alte buruiene. Nu agreează copacii și vegetația deasă.

Este o plantă anuală, perenă cu tulpini puternic ramificate, care ating înălţimea de 50–100 cm, iar la maturitate poate avea înălţimea de 2 metri. Are rădăcina puternic dezvoltată, care pătrunde în sol pînă la 4,0 m. Frunzele de ambrozie sunt alungite și ascuțite la vîrf, lobate, cu pețioluri cu aripi de culoarea gri-verde argintie. Frunzele sunt așezate opus la baza tulpinii și alterne pe partea superioară și pe ramificații. Inflorescenţa din vîrful ramurilor se aseamănă cu un spic cu florile de formă alungită şi dispuse compact. Are o capacitate de fructificare și vitalitate deosebit de mare. O singură plantă matură poate elibera pînă la 8 miliarde de grăuncioare microscopice de polen cu diametrul de 20 microni și pînă la 30.000 de semințe, care își păstrează calitățile germinative timp de 40 de ani. Răspîndirea seminţelor şi a polenului se produce la distanţe considerabile prin intermediul vîntului şi prin alte modalităţi. Perioada de vegetaţie pentru ambrozie se încheie odată cu primele brume şi îngheţuri. Perioada de polenizare începe la sfîrșitul lunii iunie, cu un vîrf al concentrației de polen în aer în a doua jumătate a lunii august și se întinde pînă în octombrie. Pe durata zilei, polenul de ambrozie se ridică în aer de la răsăritul soarelui, concentrația atingînd nivelul maxim la amiază, nivelul minim fiind după ploaie și noaptea.

Polenul acestei plante, produs din abundență, este considerat un alergen foarte agresiv cu impact negativ asupra sănătăţii populaţiei. O cantitate de doar 5 - 10 granule polen/m3 aer este suficientă pentru a provoca frecvent alergii severe la persoanele sensibile. Statistic, peste 15% din populaţie este sensibilă la polenul de ambrozie. Se pot îmbolnăvi și cei fără predispoziție la alergii, dacă sunt expuși frecvent polenului extrem de alergen.

Alergia la ambrozie se manifestă în fazele uşoare prin strănut în salve, prurit nazal, ocular și faringian, lăcrimare și înroșire a ochilor, iar la persoanele hipersensibile poate provoca obstrucție nazală, rinoree apoasă, secreții nazale, tușe seacă, dispnee în special dimineață și seară, urticarie, eczemă. În cazul pacienților astmatici, polenul ambroziei poate declanșa tuse și crize de astm. Șocul anafilactic este cea mai gravă formă de reacție alergică, are un debut brusc și neașteptat, tablou clinic deseori dramatic și poate duce la deces prin obstrucția căilor aeriene și colaps vascular ireversibil, necesitând intervenţie medicală urgentă. Alergia la polenul de ambrozie este deseori interpretată și tratată ca o răceala persistentă care „nu răspunde” la tratament. Sunt frecvente complicațiile de tip sinuzită, polipoză, favorizarea infecțiilor.

La apariţia unora din simptomele descrise mai sus, în cazul în care plecaţi la plimbare în parc sau în pădure, este necesar să vă adresaţi de urgenţă după asistenţă medicală. Tratamentul pentru ambrozie este unul complex și trebuie să includă evitarea sau reducera expunerii la polen prin diverse mijloace de protecție și anume: reducerea timpului petrecut în aer liber în plin sezon polinic, închiderea ferestrelor în timpul zilei, atît acasă, cît şi în automobil, folosirea aparatelor de aer condiționat cu filtre, schimbarea hainelor după perioade îndelungate petrecute la aer liber şi efectuarea duşului după plimbare, spălarea frecventă pe faţă şi mîini, purtarea măştilor de model antigripă. Concomitent cu evitarea expunerii se vor ameliora și simptomele rinoconjunctivitei.

Tratamentul simptomatic al rinoconjunctivitei alergice trebuie recomandat de medicul de familie, medicul alergolog sau ORL. Imunoterapia alergen-specifică este singurul tratament care modifică cursul bolii. Tratamentul este benefic pentru rinoconjunctivită alergică sezonieră indusă de polen, atît la copii, cît și la adulți.

Ambrozia este o adevărată ameninţare pentru agricultură și mediu. Ea se stîrpește destul de greu și trebuie luate măsuri înainte ca planta să înflorească. Atunci cînd vîrful de creștere moare, ambrozia începe să ramifice de la bază și produce în continuare semințe, continuînd ciclul evolutiv. Acesta începe cam pe la 15 aprilie (în funcție de condițiile meteorologice). Dacă ambrozia nu a fost erbicidată sau eliminată mecanic pînă la 15 iulie, se ajunge la perioada în care începe să își scuture semințele, în funcție de cultura pe care a infestat-o. Este vorba de mii sau zeci de mii de semințe.

Există patru metode de combatere a ambroziei: combaterea manuală a ambroziei, adică smulgerea plantei din rădăcină sau tăiere repetată, cel puțin de trei ori, înainte de înflorire — cea mai eficientă metodă; combaterea mecanică a ambroziei prin lucrări agricole (tăierile trebuie adaptate la înălțimea tulpinilor, sub 5 cm de la nivelul solului); combaterea chimică a ambroziei prin erbicidare; combaterea biologică a ambroziei: infectarea culturilor agricole cu micelii ale unor specii de ciuperci din genurile entyloma, albugo, phillachora, verticillium și macrophomina sau în atacul dirijat al unor insecte fitofage.

26 iunie – Ziua Internațională de luptă împotriva consumului și traficului ilicit de droguri

Ziua Internațională de Luptă împotriva consumului și traficului ilicit de droguri este marcată anual pe 26 iunie, pentru a consolida acțiunile și cooperarea în crearea unei lumi fără abuz de droguri. Tema pentru anul 2022 – „Abordarea provocărilor legate de droguri în crizele de sănătate și umanitare.” În fiecare an, indivizi, comunități întregi și diferite organizații din întreaga lume se alătură pentru a sărbători Ziua Internaţională de luptă împotriva consumului și traficului ilicit de droguri, pentru a ajuta la creșterea gradului de conștientizare cu privire la problema majoră pe care drogurile ilicite o pun pe umerii societății.

Anul acesta BNUDC (Biroul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate),  abordează provocările transnaționale legate de droguri, care sunt urmare a situațiilor de criză și  continuă să militeze pentru protejarea dreptului la sănătate pentru cei mai vulnerabili, inclusiv pentru copii și tineri, persoanele care consumă droguri, persoanele cu tulburări legate de consumul de droguri și persoanele care au nevoie de acces la medicamente controlate.

În 2022, lumea continuă să fie martoră la crize umanitare larg răspândite în Afganistan, Ucraina și în alte părți, în timp ce pandemia COVID-19 este încă o criză globală majoră de sănătate. COVID-19 a adus o conștientizare publică fără precedent a considerațiilor de sănătate, a măsurilor de protecție pentru a rămâne sănătoși și a responsabilității de a ne proteja reciproc.

De la zone de război și tabere de refugiați până la comunități sfâșiate de violență, oamenii din toate părțile lumii sunt într-o mare nevoie. Pandemia, criza climatică, criza alimentară, criza energetică și întreruperile lanțului de aprovizionare, au exacerbat suferința și ne-au adus în pragul unei recesiuni globale. În această Zi Internațională, BNUDC abordează provocările transnaționale actuale și emergente legate de droguri și determinate de crize și continuă să militeze pentru dreptul la sănătate al celor mai vulnerabili, inclusiv al copiilor și tinerilor, al persoanelor care consumă droguri, al persoanelor cu tulburări legate de consumul de droguri și al persoanelor care au nevoie de acces la medicamente controlate. Importanța comunității și solidarității a devenit mai evidentă ca niciodată, la fel ca și nevoia de îngrijire a sănătății pentru toți. Criza drogurilor sintetice necesită, de asemenea, soluții agile și adaptabile.

Un sentiment din ce în ce mai mare de comunitate globală și solidaritate continuă să apară, la fel ca și nevoia de a avea grijă de toți în vremuri de criză. Programul comun de tratare și îngrijire a dependenței de droguri BNUDC/OMS, este o colaborare între BNUDC și OMS pentru a sprijini dezvoltarea unor abordări cuprinzătoare, integrate, bazate pe sănătate, care pot reduce cererea de substanțe ilicite, atenua suferința și reduce daunele cauzate de droguri indivizilor, familiilor, comunităților și societății.

Obiective:

  • Promovarea și sprijinirea la nivel global (cu accent deosebit pe țările cu venituri mici și medii) a politicilor, strategiilor și intervențiilor bazate pe dovezi bazate pe o abordare a sănătății publice și a drepturilor omului pentru a reduce consumul de droguri și povara asociată pentru sănătate și societate.
  • Recunoașterea pe scară largă a dependenței de droguri ca o tulburare de sănătate multifactorială prevenibilă și tratabilă și recunoașterea beneficiilor sociale ale investiției în tratament, cum ar fi reducerea costurilor legate de sănătate, îmbunătățirea siguranței și promovarea coeziunii și dezvoltării sociale.
  • Tratamentul dependenței de droguri ar trebui să facă parte din sistemul general de sănătate și de asistență socială, fără discriminare față de alte tulburări cronice generale și mintale și nu mai puțin decât este prescris pentru tratamentul altor boli.
  • Prevenirea și tratarea dependenței de droguri ar trebui să se bazeze pe principiile protecției și promovarea drepturilor persoanelor care consumă droguri, garantarea unui tratament decent, protecție împotriva stigmatizării și acces egal la asistența medicala și asistența socială.
  • Investiții în programe cuprinzătoare și orientate către rezultate de tratament și îngrijire a dependenței de droguri, în special intervenții la nivel comunitar, inclusiv setul de competențe în materie de resurse umane.

Utilizarea medicamentelor psihoactive sau narcotice și a substanțelor psihotrope fără supraveghere medicală este asociată cu riscuri semnificative pentru sănătate. Din acest motiv, producția, vânzarea, distribuția și utilizarea multor dintre aceste substanțe sunt reglementate de tratate internaționale pentru a evita consecințele negative care pot reprezenta o amenințare pentru sănătate și siguranță.

De mulți ani, drogurile tradiționale au inclus substanțe psihoactive derivate din plante, cum ar fi cocaina, heroina și cânepa, consumate în aceleași regiuni în care au fost cultivate sau pe căile comerciale către piața finală. Creșterea comerțului mondial și a turismului conduce la globalizarea pieței substanțelor din plante, care anterior erau concentrate în principal în regiuni specifice. În ultimele decenii, noile substanțe psihoactive sintetizate în laboratoare ce activează ilegal au devenit mai disponibile și sunt utilizate în toate regiunile.

Raportul mondial al Biroului Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate asupra drogurilor din 2022 estimează că:

  • Aproximativ 275 milioane de oameni (1 din 18), sau 5,5% dintre persoanele cu vârste cuprinse între 15 și 64 de ani din întreaga lume, au consumat droguri ilegale cel puțin o dată în 2019.
  • Cei mai supuși riscului de a consuma droguri sunt tinerii cu vârsta între 15-35 ani, mai ales din țările cu venituri mici.
  • Conform studiilor cea mai critică vârstă pentru a începe consumul este vârsta de 14 ani.
  • Aproximativ 36 milioane de persoane care consumă droguri au tulburări de consum de droguri și necesită tratament.
  • Creșterea disponibilității și utilizării opioidelor puternice în tratamentul pacienților cu durere cronică persistentă în ultimii 10 ani în unele regiuni ale lumii a condus la o creștere dramatică a mortalității prin supradozaj cu opioide.
  • În anul 2019, din 18 milioane de ani/viață pierduți din cauza deceselor premature (DALY), 70%  au fost legați de consumul de opioide.
  • Prevalența HIV și a hepatitei C sunt disproporționat de ridicate în rândul consumatorilor de droguri și contribuie la epidemia globală de hepatită C. OMS estimează că, în 2015, aproape un sfert (23%) din cele 1,7 milioane de noi infectați cu hepatită C la nivel global au fost atribuibile consumului de droguri injectabile.
  • În anul 2019, consumatori de droguri au reprezentat aproximativ 1 din cei 10  noi infectați cu HIV la adulți.
  • În ultima decadă, numărul total de decese la nivel mondial atribuit consumului de droguri a crescut cu 17,5 (UNODC,2022).

În Uniunea Europeană se estimează că cel puțin o dată în viață ilegal au consumat droguri aproximativ 83 de milioane sau 28,9% dintre adulți (vârsta cuprinsă între 15 și 64 de ani. Experiența cu consumul de droguri este mai frecventă în rândul bărbaților (50,6 milioane) decât în ​​rândul femeilor (32,8 milioane). Opioidele au fost asociate cu 76% din decesele legate de supradoză înregistrate în Europa pentru anul 2019.

Consumul oricărui drog este mai mare în rândul bărbaţilor, această diferenţă fiind adesea și mai pronunţată în cazul modelelor de consum intensiv sau regulat. Se estimează că 96 de milioane de adulţi din UE (din grupa de vârstă 15-64 de ani), adică 29% din adulţii europeni au încercat droguri ilegale într-un moment al vieţii.

Conform datelor statistice în Republica Moldova, numărul consumatorilor de droguri luaţi la evidenţă pentru anii 2011-2015 a fost treptat în creștere, iar în perioada 2016-2020 a înregistrat o scădere continuă, după cum urmează: în 2012 – 834 de persoane, în 2013 – 738 de persoane, în 2014 – 1049 de persoane, în 2015 – 997 persoane, în 2016 – 797 persoane, în 2017 – 1113 de persoane,  în 2018 – 863 de persoane, în 2019 – 717 persoane și 527 persoane în anul 2020.

Distribuția pe gen a consumatorilor de droguri, care nu sunt dependenți, denotă descreștere în rândul bărbaților și creștere în rândul femeilor, dar în cazurile noi depistate cu dependență – 100% de consumatori sunt bărbați. De asemenea, este în creștere numărul de beneficiari noi incluși în programul de terapie de substituție cu opiacee și a persoanelor de gen feminin înrolate în tratament de reabilitare, comparativ cu anul precedent. Important de menționat, că decesele asociate consumului de droguri în anul 2020 au crescut de 1,4 ori față de anul precedent și cea mai consumata substanță depistată a fost benzodiazepine, comparativ cu anul precedent de raportare, când predomina metadona

De ce consumă oamenii droguri?

  • Pentru curiozitate.
  • Pentru plăcere.
  • Pentru că este normal socializării și culturii grupului din care fac parte.
  • Pentru că prietenii o fac.
  • Pentru a-și schimba starea de dispoziție.
  • Pentru a fi la modă.
  • Pentru că persoana consumatoare trece prin probleme emoționale, psihologice sau sociale.

Indicii care pot sugera consumul de droguri:

  • schimbarea bruscă a comportamentului;
  • treceri fără motiv de la veselie la tristeţe, uneori chiar agresivitate neobişnuită, şi de la agresiune la linişte şi chiar delăsare;
  • pierderea apetitului alimentar;
  • ochi injectaţi;
  • pierderea gradată a interesului pentru şcoală, muncă, hobby-uri, sporturi, prieteni;
  • stări de somnolenţă şi apatie necaracteristice, oboseală excesivă fără o cauză aparentă;
  • cheltuieli excesive, dispariţia banilor sau a unor obiecte de valoare din casă;
  • pete neobişnuite, mirosuri ciudate pe piele sau îmbrăcăminte;
  • schimbarea grupului de prieteni, precum şi tendinţa de tăinuire a acestor “prieteni”, folosirea unui jargon diferit de cel anterior.

Consumul de droguri reprezintă una dintre cauzele majore ale mortalității evitabile în rândul tinerilor europeni, atât în mod direct, prin supradoză (decese induse de droguri), cât și în mod indirect, prin boli, accidente, violență și suicid asociate consumului de droguri.

Drogurile sunt substanţe chimice cu efecte diferite, care au un impact negativ asupra stării de sănătate, consecinţele fiind de lungă durată şi permanente. Modurile de administrare sunt variate: injectabil, ingestie sau inhalare.

Toate drogurile au în comun mai multe efecte dăunătoare sănătăţii. Printre acestea se numără: îmbătrânirea prematură, iritabilitate, agitaţie continuă, dureri de cap, ritm alert al inimii, crampe stomacale, stări psihotice, leziuni ale rinichilor şi plămânilor, slăbirea sistemului imunitar, tulburări ale dezvoltării la copiii nou născuţi, pierderea progresivă a personalității, şi a autocontrolului la nivel corporal, sufletesc şi spiritual.

Programe de prevenţie bazate pe cercetare

Aceste programe acţionează prin stimularea factorilor de protecţie şi eliminarea sau reducerea factorilor de risc pentru consumul de droguri. Sunt concepute pentru diferite vârste şi sunt proiectate fie individual, fie pentru grupuri de persoane, precum şcoală sau casă. Există 3 tipuri de programe:

  • Universale: abordează factori de risc şi de protecţie ai copiilor la şcoală sau în comunitate.
  • Selective: vizează grupurile ţintă ale copiilor şi adolescenţilor care au factori de risc pentru consum de droguri.
  • Indicate: destinate tinerilor care au început să consume droguri.


Dacă programele de prevenire a utilizării substanțelor bazate pe cercetare sunt implementate corect de către școli și comunități, consumul de droguri ilegale este redus. Astfel de programe ajută profesorii, părinții și profesioniștii în domeniul sănătății să cunoască riscurile de utilizare a substanțelor. 

În Republica Moldova prin Hotărârea Guvernului Nr. HG233/2020 din 10.04.2020 a fost aprobată Strategia națională antidrog pentru anii 2020-2027. Strategia își propune o abordare multidisciplinară și echilibrată a problemelor ce țin de consumul de droguri, bazată pe o cooperare interdepartamentală, interdisciplinară și intersectorială de toate nivelurile, având drept fundament trei domenii strategice generale ale politicii moderne în domeniul drogurilor: reducerea cererii de droguri, reducerea riscurilor condiționate de consum de droguri, reducerea ofertei de droguri.

Cu campania #,,CareInCrises”, ne propunem să facem din Ziua Internațională de luptă împotriva consumului și traficului ilicit de droguri, un punct de cotitură în eforturile globale de a aborda în comun provocările legate de droguri.

Campania încurajează toată lumea să-și facă partea, dând dovadă de grijă, chiar și în perioade de criză.