• 24 septembrie 2024
  • 22

28 septembrie – Ziua Mondială de combatere a rabiei genericul ,,Distrugerea limitelor rabiei!”

Rabia poate fi prevenită

Rabia (lat. rabiere, derivat din rabhas - sanscrita veche: a fi violent) sau turbarea este o maladie identificată încă din antichitate. Conform publicaţiilor din literatura de specialitate, rabia se situează în rîndul celor mai neglijate boli şi prezintă o grea povară pentru multe ţări, îndeosebi ţările din Africa şi Asia. Ea se înregistrează în peste 150 ţări, preponderent în mediul urban. Rabia se plasează pe plan mondial, pe locul al zecelea din maladiile infecţioase mortale, circa 55 mii persoane decedează anual ca urmare a îmbolnăvirii de această maladie. În 99% cazuri de rabie cu deces, ca sursă a virusului rabic au servit cîinii. Copiii sub 15 ani constituie 40% din cei agresaţi de animale turbate. Peste 15 milioane de persoane anual primesc tratament antirabic profilactic.

Rabia este o boala mortală cauzată de un virus neurotrop care afectează sistemul nervos: creierul şi măduva spinării. Virusul este secretat în salivă şi se transmite în mod obişnuit la oameni şi animale prin muşcătura unui animal infectat. Mai puţin obişnuit, rabia poate fi transmisă atunci cînd saliva unui animal turbat vine în contact cu răni deschise ale pielii sau cu ochii, nasul sau gura unei persoane sau ale unui animal, pe cale respiratorie de la lilieci (de exemplu în cazul explorării unei peşteri), transplant de cornee.

Doar mamiferele pot face rabie. Păsările, peştii, reptilele şi amfibienii nu pot face. Rabia apare atît la animale salbatice (vulpi, pisici salbatice, dihori, bursuci, cerbi, jderi, lupi, coioţi, urşi, lilieci, sconcsii, ratoni şi coioţi), cît şi la animale domestice (vaci, capre, cai, cîini, pisici). Animalele elimină virusul cu 10 - 14 zile înainte de debutul clinic al bolii.

Boala debutează, după o perioadă de incubare a virusului rabic – timpul dintre momentul producerii salivării, muşcării sau zgîrîerii şi apariţia primelor simptoame – ce durează, de regulă, între 20-60 zile dar poate varia şi între 8 zile şi 2 ani.

Semnele clinice se manifestă în trei faze distincte: faza prodomală, faza furioasă şi faza paralitică.

  • Faza prodomală durează 2-3 zile şi se manifestă prin modificări de comportament, febră, reflexe oculare încetinite, uneori animalul îşi linge insistent şi îşi roade locul muşcat;
  • Faza furioasă durează 2-4 zile; animalul dă semne de agresivitate, iritabilitate, are tendinţa să muşte animale şi obiecte aflate în apropiere, muşcă şi/sau inghite obiecte necomestibile, fuge de acasă, poate fi dezorientat, alergînd fără ţintă, cu mişcări dezordonate, poate avea crize epileptiforme, tremurături, prurit (mîncărimi) violent la locul muşcăturii, care îl determină să îşi smulgă bucăţi de carne cu dinţii şi, contrar mitului "hidrofobiei", nu se teme de apă;
  • Faza paralitică durează 2-4 zile şi se manifestă prin paralizia întregului corp, începînd cu locul muscăturii care a produs boala; în scurt timp cîinele nu mai poate înghiţi, saliva îi curge din gură şi are un aspect spumos. În această fază cîinele nu este periculos pentru că nu poate muşca. Se instalează coma şi moartea se produce datorită paraliziei muşchilor toracici care rezultă în încetarea respiraţiei.

Odată semnele clinice apărute, NU EXISTĂ TRATAMENT, RABIA ESTE FATALĂ în 3-7 zile de la instalarea acestora.

La oameni perioada tipică de incubaţie a virusului rabic este de 4-6 săptămîni. În această perioadă, de obicei nu este prezent nici un simptom al bolii. Primele simptome care apar includ durerea şi amorţeala la locul muşcăturii, urmate apoi de simptomatologie vagă, care poate apare în multe alte afecţiuni şi care includ:

  • febră
  • tuse sau senzaţia de gît uscat
  • durere, arsură, mîncarime, furnicături sau amorţeală la locul muşcăturii sau al expunerii iniţiale
  • durere abdominală
  • anxietate sau nelinişte care se accentuează şi poate evolua spre agitaţie extremă

Simptomatologia ulterioară este mai specifică şi poate include:

  • perioade alternante de comportament normal şi comportament bizar sau neobişnuit (anxietate, halucinaţii, delir)
  • frica de apă (hidrofobie) sau frica de aer (aerofobie)
  • spasme musculare la nivelul muşchilor feţei, gîtului sau diafragmului, urmate de convulsii
  • paralizia, care este adesea singurul simptom, se dezvoltă în cazul unei forme de rabie mai puţin obişnuită, rabia paralitică, care apare după muşcătura liliecilor vampiri
  • fluctuaţii mari ale temperaturii corporale, pulsului şi presiunii sangvine
  • comă, insuficienţă cardiacă şi respiratorie.

       In cazul expunerii la virusul rabic este necesara administrarea unor vaccinuri. Acestea constituie terapia post expunere. Vaccinarea contra rabiei constituie singurul mijloc de a preveni în mod eficient maladia. Vaccinarea ajuta sistemul imun sa combata boala în stadiile timpurii. Cînd se administreaza vaccinurile înaintea apariției simptomelor severe, ele previn dezvoltarea infecției și cresc șansele de recuperare. Dacă apar simptomele bolii, vaccinurile nu mai sunt eficiente și persoana infectată decedează.

Ce trebuie să faceti dacă animalul Dumneavoastră de casă a fost muşcat?

  • Consultaţi imediat medicul veterinar şi informaţi autorităţile sanitare veterinare despre muşcătură.
  • Animalul trebuie vaccinat în primele 72 de ore de la muşcătură.
  • Chiar dacă pisica sau cîinele Dumneavoastră au vaccinarea antirabică la zi, aceste animale trebuie revaccinate imediat şi ţinute sub observaţie conform recomandărilor (cel putin 45 de zile).
  • inii şi pisicile care nu au fost vaccinaţi deloc şi au fost expuşi unui animal turbat, poate fi necesar să fie eutanasiaţi sau puşi sub strictă izolare pentru o perioadă de şase luni.
  • Alte animale decît cîini sau pisici, care au fost muşcate de un animal turbat sau potenţial turbat, trebuie eutanasiate imediat.

Ce trebuie să faceti dacă ati fost muşcat?

  • Nu vă panicaţi! Spălaţi abundent plaga cu apă şi săpun sub apă curgătoare timp de câteva minute (10-15 minute) şi prelucraţi marginile plăgii cu soluții de alcool etilic 70% sau iod 5%. Acestă procedură asigură o diminuare esenţială a cantităţii de virus din plagă.
  • Cît mai urgent adresaţi - Vă la instituţia medicală de la locul de trai pentru primirea asistenţei medicale primare calificate şi obligatoriu frecventaţi cabinetul antirabic, unde se va decide necesitatea tratamentului profilactic specific.
  • Dacă este posibil, închideţi animalul într-o cutie mare sau în alt recipient, dacă această operaţiune poate fi efectuată în siguranţă.
  • Odată capturat, nu încercaţi să atingeţi animalul. Chemaţi autorităţile sanitar-veterinare locale pentru ca acestea să ridice animalul.
  • Dacă animalul nu poate fi capturat, încercaţi să memoraţi cum arată acesta (mărime, culoare, etc.) şi unde a plecat după ce v-a muşcat.
  • Dacă este un animal sălbatic, încercaţi să-l capturaţi doar dacă puteţi să faceţi acest lucru fără a fi muşcat din nou. Dacă animalul nu poate fi reţinut şi trebuie omorît pentru a preveni fuga acestuia, faceţi acest lucru fără să-i distrugeţi capul. Creierul animalului va fi necesar pentru efectuarea testelor pentru rabie.
  • Informaţi autorităţile sanitare locale despre muşcătură.

Ce să faceti dacă animalul Dumneavoastră de companie a muşcat pe cineva?

    • Solicitaţi victimei să meargă imediat la medic şi să urmeze recomandările acestuia.
    • Verificaţi cu medicul veterinar dacă animalul dumneavoastră este vaccinat antirabic.
    • Informaţi autorităţile sanitare şi sanitar-veterinare locale despre muşcătură. Dacă animalul dumneavoastră de companie este cîine, pisică sau dihor, autorităţile vor reţine animalul şi îl vor ţine sub strictă observaţie timp de zece zile. Ar putea fi permise reţinerea şi observarea la domiciliu.
    • Informaţi imediat autorităţile sanitare locale şi medicul veterinar despre orice boală sau comportament neobişnuit al animalului dumneavoastră.
    • Nu lăsaţi animalul să hoinărească liber sau să se îndepărteze de casă. Animalul trebuie să fie disponibil pentru a fi ţinut sub observaţie de către autorităţile sanitar-veterinare sau de către medicul veterinar.
    • După perioada de observaţie recomandată, va trebui să vaccinaţi animalul, dacă vaccinarea antirabică nu este la zi.

Ce puteti să faceti pentru a ajuta controlul rabiei?

      • Medicul veterinar a vaccinat cîinii, pisicile sau alte animale pe care le deţineţi? Medicul veterinar vă va sfătui asupra frecvenţei de vaccinare recomandată sau cerută în regiunea Dumneavoastră.
      • Reduceţi posibilităţile de expunere la rabie prin a nu lăsa animalele Dumneavoastră de casă să hoinărească liber. Ţineţi cîinii şi pisicile în interior şi supravegheaţi cîinii cînd sunt afară.
      • Nu lăsaţi expuse în exterior gunoaie sau hrană pentru animale, deoarece acestea pot atrage animale sălbatice sau fără stăpîn.
      • Animalele sălbatice nu trebuie ţinute niciodată pe post de animale de companie. Ele reprezintă o potenţială ameninţare de a face rabie pentru stăpînii lor şi pentru alte persoane.
      • Observaţi şi examinaţi toate animalele sălbatice de la distanţă. Un animal sălbatic turbat poate părea blînd, dar nu vă apropiaţi de el.
      • Învăţaţi copiii sa nu atingă NICIODATĂ animale necunoscute, chiar dacă acestea par prietenoase.
      • Dacă observaţi animale sălbatice care se comportă neobişnuit, raportaţi aceste situaţii autorităţilor locale sanitar-veterinare.