• 10 septembrie 2020
  • 61

Ziua Mondială de prevenție a suicidului 10 septembrie 2020 cu genericul „Să ne unim în efortul de prevenție a suicidului!”

         Este responsabilitatea noastră, a fiecăruia din noi să avem grijă de cei care sunt copleșiți emoțional, să nu fim indiferenți și să-i încurajăm să solicite ajutor și  să-și povestească povestea în felul lor și în propriul lor ritm. Un cuvânt de susținere și ascultare într-o manieră fără judecată poate preveni faptele necugetate.

        În Republica Moldova se sinucid circa 500 de persoane în fiecare an. Zilnic un om din țara noastră încearcă să pună capăt vieții sale, dar este salvat. Fie că au probleme reale sau doar emoționale, acești oameni caută soluții, iar dacă nu le găsesc - recurg la suicid.

       Sinuciderea este o reacție tragică la situații de viață percepute stresante și presupune recurgerea la un comportament de autoanihilare ca soluție la o problemă subiectivă cu care se confruntă o persoană la un moment dat. Actul de suicid concentrează în el un univers de sentimente umane de la frustrare, gelozie, ură, lezarea demnităţii, pasiune morbidă și până la violenţă proiectată împotriva propriului eu.

       Sinuciderea este o boală asociată, la rândul ei, cu afecțiuni psihice precum depresia, schizofrenia, tulburarea bipolară, dependența de alcool și alte substanțe.


Există o diversitate a formelor de suicid, dintre care amintim:

Sinuciderea maniacală – se datorează halucinaţiilor sau concepţiilor delirante. Bolnavul se omoară pentru a scăpa de un pericol sau de o rușine imaginară. Halucinaţia apare brusc, la fel și tentativa de sinucidere, iar dacă în clipa următoare încercarea a eșuat, ea nu mai este reluată, cel puţin pentru moment.

Sinuciderea melancolică – este legată de o stare generală exagerată de depresie și tristeţe, care-l determină pe bolnav să nu mai aprecieze relaţiile sale cu oamenii și lucrurile din jur. Viaţa este văzută în negru și i se pare plictisitoare și dureroasă. Acești bolnavi sunt foarte perseverenţi în ţelul urmărit.

Sinuciderea obsesivă – nu are un motiv real sau imaginar, ci este cauzată doar de ideea fixă de a muri.

Sinuciderea impulsivă sau automată – este la fel de nemotivată ca și cea obsesivă, dar ea apare brusc și bolnavul nu-i poate rezista.

Sinuciderea altruistă este un tip de sinucidere contrastant cu precedentul și provine din faptul că societatea ţine omul prea dependent de ea. Termenul “altruism” exprimă starea în care Eul nu-și aparţine deloc sie însuși, în care se confundă cu altceva din exteriorul său.

Ce-i determină pe oameni să-și pună capăt zilelor și cum ajung la această acțiune?

   Sinuciderea nu este un lucru ce se întâmplă peste noapte. Există mai multe faze de suicid, din punct de vedere al științei se numesc astfel: suicidația sau faza de incubație, e momentul când apare idea; suicidacția – faza de trecere de la idee la decizie, când persoana este hotărâtă să acționeze și ultima fază este traumatizarea – când persoana pune în practică modalitățile autodistructive. Unii aleg intoxicația cu medicamente, sau alte substanțe (caracteristice mai mult pentru femei), alții strangulare, aruncarea de la înălțime, traume fizice (caracteristice bărbaților). În cazul suicidului reușit, persoana a avut cel puțin o tentativă anterior.

Semnele care prevestesc cel mai adesea suicidul sunt:

  • Discuţiile și afirmațiile despre sinucidere – „o să mă omor”, “ îmi doresc să mor”, “îmi doresc să nu mă fi născut”, “nu voi mai fi o problemă mult timp” sau “ dacă mi se întâmplă ceva, vreau să ştii că…”;

  • Obţinerea mijloacelor pentru a se sinucide – cumpărarea unui pistol sau stocarea medicamentelor;

  • Retragerea din viaţa socială şi dorinţa de a fi lăsat singur;

  • Pierderea interesului pentru activităţile zilnice;

  • Neglijarea aspectului personal;

  • Pierderea interesului faţă de muncă, şcoală sau societate;

  • Schimbările de dispoziţie – spre exemplu, senzația de euforie într-o zi şi descurajare accentuată în ziua următoare;

  • Preocuparea faţă de moarte sau violenţă;

  • Sentimentul că este într-o situaţie fără scăpare sau fără speranţă;

  • Creşterea consumului de alcool sau droguri;

  • Modificarea rutinei zilnice, inclusiv obiceiurile legate de alimentaţie sau somn;

  • Persoana face lucruri riscante sau autodistructive, precum consumul de droguri sau conducerea nesăbuită a maşinii;

  • Oferirea lucrurilor personale sau rezolvarea problemelor legate de serviciu atunci când nu există niciun motiv pentru care aceste lucruri să fie făcute;

  • Persoana îşi ia rămas bun ca şi cum este ultima dată când vede persoanele respective;

       Problemele cu care se confruntă o persoană pot fi interpretate ca depășind propriile resurse de a le face față. Astfel, suicidul apare ca reacție la lipsa perspectivei unei schimbări sau la încercările eșuate de a rezolva problema (sau care sunt percepute ca eșecuri).

Există o serie de factori de vulnerabilitate care pot predispune o persoană la suicid:

  1. Factori socio-economici – șomaj, faliment, pierderea statutului, tendința de marginalizare, excluderea dintr-un grup etc.

  2. Factori somatici – rată crescută în fazele finale ale unor boli incurabile (infecția cu HIV, durerile cornice,Covid-19;

  3. Factori ereditari – ereditatea are o influență între 30-50% în cazul sinuciderilor, deși este incert dacă genetica își aduce aportul la tulburările psihice care stau la baza actului sau la sinuciderea în sine (o rudă de gradul I care s-a sinucis crește cu până la șase ori probabilitatea unei persoane de a se sinucide);

  4. Factori psihologici – depresia, tulburarea bipolară, alcoolismul sau abuzul de substanțe, schizofrenia, tulburările de personalitate, tulburările de anxietate, tulburările de stres post-traumatic și delirul.

       Pentru persoanele cu tentative de suicid sunt importante cuvintele și acțiunile altora. Deseori ei descriu că nu doreau să moară, ci vroiau ca cineva să intervină și să-i oprească. Mulți spun că au căutat în mod activ pe cineva care să le simtă disperarea și să-i întrebe dacă sunt în regulă. O susținere din partea unui membru apropiat al familiei, al unui prieten sau chiar al unui om absolut străin, poate opri tragedia, poate schimba cursul vieții persoanei vulnerabile deci  „Să ne unim în efortul de prevenție a suicidului”