Împreună pentru o lume liberă de tuberculoză

Tuberculoza este o boală a comunităţii umane cunoscută mai mult de 100.000 de ani. Au fost identificate vestigii arheologice din epoca antică cu leziuni ale coloanei vertebrale (morb Pott) şi caverne pulmonare. O fosilă de 500.000 de ani a unui Homo erectus descoperită în Turcia a fost identificată cu tuberculoză a oaselor. Prima denumire a bolii a fost dată de Hypocrates, numind-o ,,phthisisˮ şi a fost descrisă ca o consumare severă cu sfîrșit letal. În Vechiul Testament a fost descrisă o epidemie de boală consumptivă ,,schachephethˮ fiind atribuită tuberculozei. Aristotel (384-322 î.Hr.) a descris scrofuloderma, fiind o tuberculoză a ganglionilor limfatici cervicali cu fistulizare cutanată. În epoca medievală, regii englezi vindecau bolnavii de scrofulodermie (tuberculoza ganglionilor limfatici cervicali) fistualizată prin ,,atingerea regalăˮ. Definiţia actuală a tuberculozei este atribuită lui Johann Schonlein (în 1834), datorită multiplilor tuberculi pe care le-a găsit în plămânii bolnavilor decedați.

Revoluţia industrială de la sfîrşitul secolului al XVII-lea şi primele decenii ale secolului al XVIII-lea a arătat amploarea epidemiei tuberculozei în Europa de Vest. Aceasta a fost denumită ,,ciuma albăˮ, deoarece era asociată supraaglomerării urbane şi condiţiilor igienico-sanitare precare. Tuberculoza a fost cunoscută şi ca o boală romantică. Pictorii imortalizau bolnavii de tuberculoză într-o agonie lentă care ducea la o moarte inevitabilă. Tuberculoza a fost atît de mult romantizată în secolul al XVIII-lea, încît Alexandre Dumas fiul scria: ,,Era moda să suferi de plămîni; toată lumea era consumptivă, mai ales poeţii, era un lucru normal, bun, să scuipi sînge după orice emoţie, cît şi de senzaţional să mori înainte de a împlini 30 de aniˮ. Istoria demonstrează că tuberculoza nu alege şi că s-au îmbolnăvit mii de personalităţi: regi şi politicieni – cardinalul Richelieu (1585-1642), Mohammed Ali Jinnah (1876-1948), Nelson Mandella (1918-2013); scriitori - Alexandr Pope (1688-1744), Johann Wolfgandg von Goethe (1749-1832), Friedrich Schiller (1759-1805), Emily Bronte (1818-1848), Fyodor Dostoevski (1821-1881), Anton Cekhov (1860-1904), David Lawrence (1885-1930), George Orwell (1903-1950), Iulia Hasdeu (1869-1888), Honore de Balzac (1799-1850); muzicieni: Luigi Boccherini (1743-1805), Nicolo Paganini (1782-1840), Igor Stravinsky (1882-1971), Frederic Chopin (1810-1849); oameni de ştiinţă: Alexander Graham Bell (1847-1922), Dmitri Mendeleev (1834-1907) și alții. Tuberculoza a fost imortalizată de Sandro Botticelli în pictura ,,Naşterea lui Venusˮ, realizată în anul 1484, drept model servindu-i frumoasa Simonetta Vespucci, marea lui iubire platonică, ce a murit de tuberculoză la vîrsta de 20 de ani.

Tuberculoza rămîne o problemă majoră de sănătate, cu 10,7 milioane de îmbolnăviri (5,8 milioane bărbați, 3,7 milioane femei, 1,2 milioane copii) și 1,23 milioane de decese la nivel global, inclusiv 150.000 de persoane cu HIV, fiind o cauză principală de mortalitate prin agent infecțios. În 2025 circa 390.000 de persoane pe glob s-au îmbolnăvit de TB rezistentă la medicamente (MDR-TB).

În Republica Moldova, tuberculoza rămîne a fi una dintre problemele prioritare de sănătate publică, făcînd parte dintre cele 30 de țări afectate puternic de tuberculoză. Pe parcursul anului 2025 în Republica Moldova, au fost înregistrate 1935 de cazuri noi, dintre care 145 la copii.

Tuberculoza este o boală infecto-contagioasă cauzată de complexul Mycobacterium tuberculosis, care include speciile Mycobacterium tuberculosis hominis, Mycobacterium tuberculosis africanum, Mycobacterium bovis, Mycobacterium microtti. Tuberculoza poate afecta orice organ sau parte a corpului, însă cel mai frevent plămînii.

Boala se transmite pe cale aeriană, prin inhalarea unor particule infime, sub 5μ în diametru, numite nuclee de picătură, care conțin bacili tuberculoși și pot rămîne suspendate în curenții de aer din cameră timp de cîteva ore, crescînd șansa de răspîndire. Aceste particule sunt eliminate de pacienții cu TB activă prin tuse, cîntat, vorbire, strănut. Bacilul se transmite mai ușor în spații închise supraaglomerate, slab ventilate. OMS estimează că fiecare pacient activ, netratat poate infecta 10 pînă la 15 persoane pe an. Pacienții cu infecții primare sau latente nu sunt contagioși. Studiile epidemiologice au arătat că transmisibilitatea se termină în 2 săptămîni de la inceperea tratamentului eficient al pacienților.

Condițiile care afectează imunitatea celulară, esențiala pentru apărarea împotriva tuberculozei, facilitează semnificativ reactivarea bolii.

Astfel pacienții coinfectați cu HIV și care nu primesc tratament adecvat au un risc anual de aproximativ 10% de a dezvolta boala activă.

Alte condiții care favorizează îmbolnăvirea:

• diabet
• nutriția deficitară
• cancere, boli autoimune
• gastrectomie
• chirurgie bypass jejunoileal
• insuficiența renală cronică dependentă de dializă
• pierdere în greutate semnificativă
• tratamentul imunosupresor, de exemplu după transplant de organe și alte imunosupresoare, cum ar fi corticosteroizii si inhibitorii de TNF
• consumul de tutun, droguri
• aglomerările de persoane, vacanțele în zone de focar

Simptome generale și pulmonare:

• tusea care durează mai mult de 3 luni - este cel mai frecvent simptom al bolii
• tuse cu spută, mai ales dimineața sau cu striații de sînge (hemoptoică)
• durere toracică sau durere care apare la respirație ori tuse
• dificultăți de respirație
• scădere ponderală
• fatigabilitate
• inapetență
• febra sau stare subfebrilă (37-38 grade) prelungită sau intermitentă, mai ales seara
• transpirații nocturne profuze, reci, bolnavul se trezește acoperit de o sudoare excesivă

TB extrapulmonară apare prin diseminarea prin sînge (hematogenă) la distanță și se poate manifesta uneori fără dovezi de implicare pulmonară. Limfadenopatia (afectarea ganglionară) este cea mai frecventă manifestare extrapulmonară; cu toate acestea, meningita este cea mai de temut din cauza mortalității ridicate la cei foarte tineri și foarte bătrîni.

In cazul TB extrapulmonare, simptomele țin de organul unde s-a răspîndit infecția. De exemplu:

• rinichi - dureri și urinp cu sănge (hematurie), progresie spre cistită TB
• ganglionii se pot mări în volum, comprima structurile invecinate dacă se află în interior (hilari, mediastinali) sau pot abceda eliminînd conținutul cazeos
• organele genitale - la bărbați, tuberculoza genitală determină mărirea scrotului; la femei, provoacă dureri pelvine și nereguli menstruale și crește riscul unei sarcini extrauterine
• meninge - meningita tuberculoasă provoacă febra, dureri de cap, rigiditate a gîtului, greață, confuzie, convulsii și somnolență, simptome care pot duce la comă
• pericard (invelisul inimii) - infecția TB limitează capacitatea inimii de a pompa și provoacă febră, dureri în piept, vene mărite ale gîtului și dificultăți de respirație

În cazul tuberculozei active la copii și adolescenți, simptomele pot varia în funcție de vîrstă. La adolescenți, simptomele TB sunt similare cu cele întîlnite la adulți. La copiii cu vîrsta cuprinsă între 1-12 ani, TB poate provoca simptome precum febra persistentă și pierderea în greutate.

La bebeluși, tuberculoza se manifestă prin stagnarea creșterii și a luării în greutate, la care se pot adăuga semen de afectare neurologică:

• moleșeală
• iritabilitate accentuată
• vărsături
• dificultăți de hrănire
• bombarea fontanelei
• reflexe slabe

Pentru stabilirea diagnosticului, medicul indică o investigare pentru confirmarea diagnosticului de tuberculoză (de exemplu, radiografia organelor cutiei toracice, probe cutanate şi analiza sputei).

Tuberculoza poate fi prevenită și tratată.

Prevenția generală constă în măsuri de susținere a sistemului imun, evitarea zonelor aglomerate, a zonelor endemice sau de focar.

• Izolarea bolnavilor. Se face prin respectarea masurilor generale de prevenire (de exemplu, rămțnerea acasă, evitarea vizitatorilor, distanțare la mai mult de 3 m de pacient, purtarea măștilor de protecție, în cazul asistenței bolnavului, utilizarea de șervețel, mînă pentru a opri tusea, strănutul). Măsurile sunt necesare mai ales în primele 2 săptămîni de la inițierea tratamentului, în care contagiozitatea este crescută.
• Vaccinarea este o metoda utilă de preventie. Vaccinul BCG, realizat dintr-o tulpină atenuată de M.bovis este administrat la > 80% dintre copiii lumii, în primul rînd în țările cu o prevalență crescută a TB. BCG reduce în mod clar rata TB extratoracică la copii, în special meningita TB și poate preveni infecția TB.

Tratamentul tuberculozei pulmonare este de lungă durată, durînd de obicei minimum 6 luni pentru formele sensibile și putînd ajunge la 9-24 de luni pentru cele rezistente. El necesită o aderență strictă la medicație pentru a preveni rezistența la antibiotice și eșecul terapeutic. Insistența pacientului și continuitatea tratamentului sunt vitale, chiar dacă ameliorarea apare după primele săptămîni, deoarece întreruperea duce la recidive grave. 

          Obezitatea este o boală cronică complexă, definită de adipozitatea excesivă care poate afecta sănătatea. Este în majoritatea cazurilor o boală multifactorială datorată mediilor obezogene, factorilor psiho-sociali și variantelor genetice.

Indicele de masă corporală (IMC) este un marker al adipozității calculat ca greutate (kg)/înălțime² (m²). Categoriile de IMC pentru definirea obezității variază în funcție de vîrstă și sex la sugari, copii și adolescenți. Pentru adulți, obezitatea este definit de un IMC mai mare sau egal cu 30,00 kg/m². O persoană cu un IMC egal sau mai mare de 25 este considerată supraponderală. Genetica este din ce în ce mai recunoscută ca fiind un factor major care contribuie la greutatea corporală, nu doar la bolile rare. Genetica și alte cauze biologice pot fi exacerbate și mai mult de mediul înconjurător.

Mulți oameni cred că cantitatea de grăsime din corp este determinată doar de ceea ce mănînci și de cît de multă mișcare faci, dar realitatea este alta. Realitatea este că organismul uman încearcă să-și protejeze rezervele de grăsime pentru a menține greutatea maximă, ceea ce înseamnă că gestionarea obezității este un proces pe tot parcursul vieții.

Avînd în vedere prevalența tot mai mare a obezității, s-a pus mult accent pe prevenție.

La nivel global, se estimează că peste 1,01 miliarde de adulți trăiesc cu obezitate și 1,52 miliarde trăiesc cu supraponderalitate în 2025. Împreună, acestea reprezintă 46% din populația adultă a lumii. Numărul de copii care trăiesc în prezent cu obezitate este estimat să fie 240 de milioane și încă 310 milioane trăiesc cu supraponderalitate. Presupunînd că nu există intervenții semnificative, se estimează că pînă în 2035 peste 54% din populația adultă globală va trăi cu supraponderalitate sau obezitate (1,53 miliarde trăiesc cu obezitate și 1,77 miliarde trăiesc cu supraponderalitate).

Presupunînd că nu există intervenții semnificative, se așteaptă ca numărul copiilor care trăiesc cu obezitate să crească la 380 de milioane în 2035, iar numărul copiilor care trăiesc cu supraponderalitate la peste 390 de milioane. Aceasta înseamnă că aproximativ 39% dintre copiii din lume vor trăi cu supraponderalitate sau obezitate.

Se estimează că în Regiunea Europeană a OMS (2025) există aproximativ 213 milioane de adulți care trăiesc cu obezitate și încă 255 de milioane care trăiesc cu supraponderalitate. Împreună, aceasta reprezintă peste 66% din populația adultă.

Presupunînd că nu vor exista intervenții semnificative, se estimează că pînă în 2035 peste 77% din populația adultă va trăi cu supraponderalitate sau obezitate (263 de milioane trăiesc cu obezitate și 246 de milioane trăiesc cu supraponderalitate).

Numărul de copii (cu vîrste cuprinse între 5 și 19 ani) din Regiunea Europeană a OMS care trăiesc cu obezitate în 2025 este estimat la aproape 95 de milioane. Alte 104 milioane trăiesc cu supraponderalitate. Presupunînd că nu vor exista intervenții semnificative, se așteaptă ca numărul de copii care trăiesc cu obezitate să crească la 156 de milioane în 2035, iar numărul de copii care trăiesc cu supraponderalitate la peste 125 de milioane. Aceasta înseamnă că aproximativ 40% dintre copiii din Europa vor trăi cu supraponderalitate sau obezitate.

Potrivit ultimului studiu STEPS din Republica Moldova, (prevalența factorilor de risc pentru bolile netransmisibile, anul 2021), șase din zece adulți (63,9%) sunt supraponderali, dintre care – 70,8% sunt bărbați și 57% sunt femei. Aproape un sfert din populația țării (22,7%) este obeză, fără diferențe semnificative între sexe.

Studiul COSI din anul 2023 a arătat că in Republica Moldova unul din cinci elevi de clasa întîi (20,7%) avea supraponderabilitate, inclusiv 8,8% trăiau cu obezitate, iar 6,6% aveau subponderabilitate. La copiii de 7 ani, prevalența s-a menținut la un nivel similar: 20,1% aveau supraponderabilitate, 8,6% obezitate și 6,5% subponderalbilitate. Băieții aveau o probabilitate mai mică decît fetele de a fi normoponderali. Obiceiurile alimentare rămîn o provocare semnificativă. Deși 68,1% dintre copii luau micul dejun zilnic, mai puțin de jumătate consumau fructe proaspete (47,3%) sau legume (36,6%) în fiecare zi. Doar 3,5% dintre copii atingeau recomandarea Organizația Mondială a Sănătății (OMS) de cinci porții zilnice de fructe și legume. În schimb, 20,4% consumau zilnic gustări dulci, iar unul din zece (11,7%) consuma zilnic băuturi dulci.

Obezitatea poate provoca sau duce la un risc crescut de apariție a multor boli netransmisibile (BNT). Printre acestea se numără numeroase boli cardiovasculare-renale-metabolice care sunt foarte răspîndite la nivel mondial:

• >2,5 miliarde de oameni trăiesc cu hiperlipidemie. Hiperlipidemia (colesterol ridicat) este un exces de lipide sau grăsimi în sînge. Acest lucru poate crește riscul de infarct miocardic și accident vascular cerebral deoarece sângele nu poate circula ușor prin artere;
• ~1,66 miliarde de oameni trăiesc cu disfuncție metabolică + (boala steatozică hepatică asociată disfuncției metabolice);
• ~1,28 miliarde de persoane cu vîrsta cuprinsă între 30 și 79 de ani trăiesc cu hipertensiune arterială;
• ~843 de milioane de oameni trăiesc cu boală renală cronică (BCR);
• ~523 de milioane de oameni trăiesc cu boli cardiovasculare (BCV);
• ~508 milioane de persoane trăiesc cu diabet zaharat de tip 2 (DZT2). Fără tratament, diabetul zaharat de tip 2 poate provoca diverse probleme de sănătate, cum ar fi boli de inimă, boli de rinichi și accident vascular cerebral:
• ~64 de milioane de persoane trăiesc cu insuficiență cardiacă (IC), înseamnă că inima nu poate pompa corect sîngele în tot corpul. Insuficiența cardiacă este o afecțiune pe termen lung care tinde să se agraveze treptat în timp.

Obezitatea severă reduce speranța medie de viață cu un deceniu! Persoanele cu un IMC de 30–34,9 kg/m2 trăiesc în medie cu 2–4 ani mai puțin decît cei cu un IMC normal (18,5–24,9 kg/m2), iar cei cu un IMC de peste 40 trăiesc în medie zece ani mai puțin.

Deși obezitatea poate fi asociată cu alte boli, aceasta ar trebui tratată ca o boală în sine. Ea nu poate fi vindecată, dar poate fi controlată, la fel ca alte boli cronice. Obezitatea afectează, de asemenea, calitatea generală a vieții și sentimentul de bunăstare. Aceste efecte asupra sănătății variază în funcție de etnia, rasa și vârsta unei persoane.

Persoanele care trăiesc cu obezitate se confruntă cu prejudecăți legate de greutate, stigmatizare, discriminare și provocări în accesarea asistenței medicale empatice, bazate pe dovezi. Stigmatizarea este o barieră majoră în calea îngrijirii, precum și o cauză a unui disconfort semnificativ și ar trebui identificată și semnalată cu fiecare ocazie pentru a facilita îmbunătățirea îngrijirii.

• 71% dintre adolescenți au raportat că au fost hărțuiți din cauza greutății lor în ultimul an, iar mai mult de o treime au indicat că hărțuirea a durat mai mult de 5 ani.
• 66% dintre adulții care participă la un program de gestionare a greutății au raportat că s-au confruntat cu stigmatizare legată de greutate din partea medicilor din Australia, Canada, Franța, Germania, Marea Britanie și SUA.
• 54% dintre femei au raportat stigmatizarea legate de greutate din partea colegilor de muncă, iar 25% au raportat că au suferit discriminare la locul de muncă din cauza greutății lor.

Tratamentul obezității se bazează pe o abordare multidisciplinară, vizînd o scădere în greutate sustenabilă și ameliorarea complicațiilor. Acesta include, obligatoriu, modificări ale stilului de viață (dietă hipocalorică și activitate fizică), consiliere psihologică, iar în cazuri selecționate, tratament medicamentos (semaglutidă, orlistat, fentermină/topiramat) sau chirurgie bariatrică (gastric sleeve, bypass gastric). 

Principalele direcții de tratament:

• Modificarea stilului de viață (Primul pas):
  • Dietă: Adoptarea unui plan alimentar personalizat, adesea cu conținut scăzut de calorii, carbohidrați sau stil mediteranean.
  • Activitate fizică: Mersul pe jos, înotul, jogging-ul sau exercițiile moderate sunt esențiale pentru a evita sedentarismul.
• Consiliere Psihologică: Utilă pentru a schimba obiceiurile alimentare nesănătoase și a gestiona tulburările asociate, precum depresia sau anxietatea.
• Tratament medicamentos (sub supraveghere medicală)
• Chirurgie bariatrică (pentru obezitate morbidă sau eșecul altor metode):
  • Proceduri precum gastric sleeve sau bypass gastric sunt eficiente pentru scăderea în greutate pe termen lung.

Managementul pe termen lung este crucial pentru a preveni recîștigarea în greutate, necesitînd consecvență și monitorizare medicală a posibilelor carențe nutriționale, în special după chirurgie. 

Urechea omului este un organ complex, de o sensibilitate uimitoare. Funcţia auditivă constă în captarea sunetelor din mediul exterior şi transmiterea acestora sistemului nervos central. In urechea  interna există celule senzoriale care au rolul de a transmite semnale creierului. Sunetele puternice pot afecta aceste celule care, odata distruse, nu se mai refac, iar auzul se deterioreaza.

Urechea umană percepe unde sonore cu o frecvenţă cuprinsă între 16 şi 20000 Hz şi o intensitate de 0-120 decibeli. Zona cu cea mai bună dinamică auditivă este de la 250 la 3000 Hz. Oamenii pot distinge şi percepe peste 400.000 de sunete diferite.

Auzul are un rol deosebit de important în procesul comunicării dintre oameni. Hipoacuzia (piederea auzului) este o problemă actuală. Circa 8% din populația globului suferă de această maladie.   

Studiile efectuate atrag atentia asupra faptului că folosirea excesivă a telefonului mobil la un volum mărit poate avea repercusiuni asupra auzului. Vorbitul la mobil o oră pe zi, cel puţin patru ani, ne poate crea probleme de auz. Utilizarea intensă a telefoanelor mobile, în special la volum ridicat în căști, poate cauza pierderea auzului, provocînd adesea scăderi unilaterale sau dificultăți în a înțelege conversațiile în medii zgomotoase. Expunerea prelungită la sunete puternice și radiațiile RF necesită măsuri de precauție. 

A fost stabilită legătura dintre mobil şi tinitus (zgomot în urechi). Folosirea îndelungată a telefonului mobil creşte cu nu mai puţin de 71 la sută riscul de tinitus la persoanele care îl folosesc mai mult de zece minute pe zi. Specialiştii susţin că de vină pentru acest efect nociv sunt radiaţiile emise de mobil, care sunt absorbite de cohlee (organ auditiv din urechea internă), afectată la rîndul ei de acestea. "Dacă mobilul este utilizat la volum maxim, există riscul ca unele celule ciliate din urechea internă, care transmit semnalele acustice către creier, să fie distruse."

Muzica face parte din viață, încîntă, emoționează, bucură, consolează, trezește amintiri. Oamenii ascultă muzică în metrou, în drum spre birou, în parc, la plimbare, în timpul activităților sportive, în aer liber ori la sală, în timp ce muncesc. Important de reținut este faptul că intensitatea sunetului la un concert rock este de 110-120 decibeli, în cazul căștilor de la MP3 playere, sunetele pot ajunge și la 100 decibeli. Cele mai multe sisteme audio portabile pot produce sunete de pînă la 115 decibeli. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, 1,1 miliarde de tineri din întreaga lume riscă să își piardă auzul din cauza faptului că ascultă muzica prea tare.

Gradul de afectare a auzului este în strînsă legătură cu volumul, adică cu intensitatea sunetului măsurată în decibeli - dB, dar și de timpul de expunere:

• la 95 dB, problemele pot să apară la 4 ore de expunere pe zi

• la 100 dB, problemele pot să apară după 2 ore de expunere pe zi

• la 105 dB, problemele pot să apară după o oră de expunere pe zi

• la 110 dB, problemele pot să apară după 30 de minute de expunere pe zi

• la 115 dB, problemele pot să apară după 15 minute de expunere pe zi

• la 120 dB, tulburarile de auz se instalează imediat

Intr-o lume în care sunetul însoțește fiecare moment al vietii noastre, căstile audio au devenit un accesoriu indispensabil. Fie că ascultăm muzică, urmărim podcasturi sau participăm la întîlniri online, acestea oferă confort și intimitate. Cu toate acestea, utilizarea frecventă și incorectă a căștilor poate avea consecințe grave asupra sănătății urechilor noastre. De la pierderea auzului pînă la apariția tinitusului, expunerea prelungită la sunete puternice reprezintă un risc real.

Foarte mulți tineri și adolescenți, dar nu numai, ascultă pe stradă muzică în caști, la MP3 player sau la telefoanele mobile. Volumul este setat de regulă, la maximum, depașindu-se pragul admis de 89 de decibeli. Este recomandat ca, în cazul căștilor, nivelul muzicii să nu depășească 60-70% din capacitatea maximă a aparatului.

Folosirea excesivă a căștilor audio poate la fel deteriora auzul. La nivelul urechii interne, în interiorul cohleei, se află așa numitele celule senzoriale ciliate. În medie, o persoană are la naștere cca. 16.000 de celule senzoriale (cu cili). Acestea acționează ca receptori senzoriali, transformînd vibrațiile sonore în impulsuri nervoase electrice. Concret, ele îi permit creierului să detecteze sunetul. Expunerea repetată la zgomote puternice poate deteriora atît aceste celulele, cît și membrane, nervi sau alte părți componente ale urechii, afectînd iremediabil auzul. Procesul este unul ireversibil, degradarea instalată este de regulă una permanentă. Chiar dacă persoana în cauză renunță la folosirea căștilor audio la un volum ridicat și limitează participarea la concerte ori alte evenimente unde nivelul decibelilor depășește limita, hipoacuzia (pierderea auzului) persistă.

Expunerea prelungită, repetată, la peste 80dB reprezintă un factor de risc. Între 30 - 50% dintre celulele receptoare suferă deteriorări sau pot fi complet distruse înainte ca persoana să sesiseze o scădere a auzului și să poată efectua un screening auditiv pentru a confirma hipoacuzia. O persoana care ascultă 15 minute muzica la un volum de 100dB echivaleaza cu expunerea unui muncitor dintr-o fabrică care lucrează 8 ore pe zi, într-un zgomot ambiental de 85dB.

Conform raportului privind auzul al OMS, peste 50% din persoanele cu vîrsta între 12 si 35 de ani, peste un miliard de tineri, prezintă risc de pierdere a auzului ca urmare a expunerii la zgomote puternice de orice gen.

Standardul global OMS-ITU pentru telecomunicații mobile internaționale își propune să reglementeze expunerea la sunete puternice prin intermediul dispozitivelor audio personale.

Conform acestui standard, fiecare dispozitiv (smartphone, MP3 player și altele) ar trebui să măsoare modul în care aparatul este utilizat pentru redarea audio și recomandă un maxim de:

• 80dB, 40 de ore pe săptămînă în cazul adulților
• 75dB, 40 de ore pe săptămînă - copii și persoane cu anumite sensibilități.

Căstile audio intraauriculare, de tip ear pot, sunt foarte populare datoritî dimensiunilor mici. Acestea sunt considerate practice, comode și redau o calitate bună a sunetului. Dezavantajul căștilor intraauriculare este că se întroduc în ureche, astfel ele direcționează sunetul direct pe timpan, iar intensitatea este mai mare decît ceea ce poate timpanul să transmită. Căstile care se întroduc în urechi cresc riscul infecțiilor la nivelul urechii externe și medii.

Recomandarea medicului ORL este să optăm pentru căstile audio care acoperă integral urechea. In felul acesta, funcția pavilionului de a atenua anumite frecvențe, nu este afectată.

Protejați sănătatea urechilor prin:

• Reducerea volumului - menținerea volumul sunetului sub 60% din capacitatea maximă a dispozitivului.
• Limitarea duratei de utilizare - încercați să nu folosiți căștile mai mult de 60 de minute consecutiv. Faceți pauze de cel puțin 5-10 minute între sesiunile de ascultare.
• Alegerea căștilor cu anulare a zgomotului - acestea reduc nevoia de a crește volumul pentru a acoperi sunetele de fundal, oferind astfel o experiență auditivă mai sigură.

Mituri despre cancerul de sîn

Deși cancerul de sîn este unul dintre cele mai studiate sau discutate tipuri de cancer, încă există anumite mituri sau concepții eronate despre el, care pot descuraja femeile să acceseze tratamente moderne sau să participe la programe de screening. Care sunt cele mai cunoscute mituri despre cancerul de sîn și care este adevărul din spatele lor?

Mitul: Dacă voi face anual mamografie, sigur voi reuși să depistez un posibil cancer de sîn într-un stadiu precoce.

Adevăr: Intr-adevar dintre toate metodele de investigații, mamografia este cea care și-a dovedit sensibilitatea și specificitatea pentru a permite depistarea unui cancer de sîn într-un stadiu precoce. Este considerată metoda cea mai bună pentru screening, dar trebuie știut că nu întotdeauna descoperă cancerul de sîn într-un stadiu incipient.

Rezultatele fals negative pot să apară pînă la 15-20% dintre mamografii. Aceasta înseamnă că în aceste situații cancerul este prezent, dar nu se regăsește pe mamografie. Femeile tinere, care au de obicei sînii mai denși, au mai frecvent rezultate fals negative.

Anumite cancere de sîn pot avea și o dezvoltare foarte agresivă, astfel încît, deși pacienta poate să aibă serii întregi de mamografii normale, cancerul să fie descoperit deja în stadii avansate.

Mamografia de screening are cea mai mare valoare pentru pacientele care au probabilitatea cea mai mare de a dezvolta un cancer de sîn și la care tratamentul precoce, față de un tratament tardiv, ar fi mult mai eficient pentru reducerea mortalității. De aceea, este important să se determine riscul persoanei de a dezvolta cancer de sîn și de a utiliza acea informație pentru a putea recomanda modalitatea și frecvența screening-ului.  

Mitul: Mamografiile provoacă cancer din cauza radiațiilor

Adevăr: Mamografiile folosesc o doză extrem de mică de radiații, comparabilă cu expunerea zilnică la radiațiile naturale. Beneficiile depistării precoce depășesc cu mult riscurile minime asociate. Studiile arată că mamografiile reduc mortalitatea prin cancer mamar cu pînă la 30%.

Mitul: Daca nu am cancer de sîn în familie, atunci nu voi face nici eu cancer de sîn

Adevăr: Trebuie cunoscut faptul că majoritatea cancerelor de sîn apar la femei care nu au în familie antecedente de cancer de sîn.  Din totalul de cancere de sîn, cele moștenite reprezintă doar 5-10%. Acestea au la bază existența unor mutații ale anumitor gene de susceptibilitate pentru cancerul mamar (exemplu BRCA1/BRCA2).

Există multiplii alți factor de risc care cresc probabilitatea ca o femeie să dezvolte cancer de sîn, iar dintre acestia cei mai importanți sunt avansarea în vîrstă și sexul feminin, la care se adaugă factorii din mediu și cei legați de stilul de viață.

Prezența în familie a unui cancer de sîn sau de ovar reprezintî totuși un factor de risc important, care modifică puternic stratificarea riscului pentru cancer de sîn, și trebuie prezentat medicului, pentru a se face evaluarea adecvată a riscului.

Mitul: Utilizarea sutienului sau a antiperspirantului pot duce la aparitia cancerului de sîn

Adevăr: Studiile efectuate demonstrează că utilizarea sutienului nu are nicio legatură cu apariția cancerului de sîn.

In ceea ce privește folosirea antiperspirantelor, inclusiv a celor care conțin aluminiu, nu s-au găsit dovezi care să le lege de apariția cancerului de sîn.

Mitul: Cancerul de sîn este întotdeauna fatal

Adevăr: Rata de supraviețuire la 5 ani pentru cancerul mamar depistat în stadii incipiente este de peste 90%, potrivit studiilor recente. Diagnosticul precoce, în special prin mamografie, și tratamentele moderne, cum ar fi terapia hormonală și imunoterapia, au transformat cancerul mamar într-o boală tratabilă. Totuși, succesul tratamentului depinde în mare măsură de momentul diagnosticării.

Mitul: Cancerul de sîn poate fi întotdeauna simțit ca un nodul

Adevar: Multe forme de cancer mamar nu se manifestă prin noduli. Alte semne includ modificări ale pielii (roșeață, aspect de coajă de portocală), inversia mamelonului sau secreții mamelonare. Este important să recunoaștem aceste semne și să le raportăm medicului.

Mitul: Toți nodulii mamari sunt canceroși

Adevar: Aproximativ 80% dintre nodulii mamari sunt benigni, incluzînd fibroadenomele sau chisturile. Cu toate acestea, orice modificare suspectă trebuie evaluată de un medic specialist pentru a exclude posibilitatea unei tumori maligne. Investigațiile imagistice și biopsia sunt esențiale în stabilirea diagnosticului.

Mitul: Doar femeile în vîrstă pot face cancer de sîn

Adevar: Deși riscul crește odată cu vîrsta, cancerul de sîn poate afecta femeile tinere. Aproximativ 5-7% din cazuri sunt diagnosticate la femei sub 40 de ani. Factorii genetici, precum mutațiile BRCA1 și BRCA2, contribuie la riscul crescut în rîndul tinerelor

Mitul: Alăptarea elimină complet riscul de cancer mamar

Adevar: Alăptarea poate reduce riscul, dar nu oferă o protecție completă. Studiile sugerează că femeile care alăptează pentru cel puțin 12 luni au un risc mai scăzut de a dezvolta cancer de sîn, datorită reducerii expunerii la estrogen. Totuși, alți factori, cum ar fi istoricul familial sau stilul de viață, pot influența riscul global.

Mitul: Bărbații nu pot face cancer de sîn

Adevar: Deși rar, cancerul mamar afectează și bărbații. Potrivit datelor, aproximativ 1% din toate cazurile de cancer mamar apar la bărbați. Simptomele includ noduli, secreții mamelonare sau modificări ale pielii. Este important ca bărbații să fie conștienți de aceste semne și să consulte un medic la nevoie.

Mitul: Chirurgia poate răspîndi cancerul

Adevar: Acest mit se bazează pe temeri nefondate. Intervențiile chirurgicale sunt sigure și nu răspîndesc celulele canceroase. De fapt, îndepărtarea chirurgicală a tumorilor este un pas esențial în tratamentul cancerului mamar, combinată adesea cu radioterapie sau chimioterapie pentru a preveni recidivele.

Mitul: Consumul de zahăr alimentează cancerul mamar

Adevar: Nu există dovezi clare că zahărul hrănește celulele canceroase. Totuși, o dietă dezechilibrată, bogată în zahăr, poate contribui la obezitate, care este un factor de risc pentru cancerul mamar. Menținerea unei diete sănătoase și a unei greutăți optime este esențială pentru prevenție.

Screening-ul și inovațiile în diagnosticarea cancerului mamar

Diagnosticarea precoce este cheia pentru reducerea mortalității asociate cancerului mamar. Datorită progreselor tehnologice, metodele de screening și diagnosticare au devenit mai precise și mai accesibile.

Tehnologii moderne pentru depistare precoce:

• Mamografia digitală: Această metodă permit identificarea tumorilor mici și reduce rezultatele fals-pozitive, oferind o imagine detaliată a structurii mamare.
• Ecografia mamară: Utilă pentru femeile cu sîni denși, oferă imagini detaliate care completează mamografia.
• RMN-ul mamar: Recomandat în cazurile cu risc crescut, RMN-ul oferă imagini detaliate și este util mai ales pentru detectarea cancerului în stadii incipiente.

Autoexaminarea și screening-ul regulat

Autoexaminarea și controalele regulate reprezintă cele mai simple metode de a depista modificările anormale ale sînilor înainte ca acestea să devină periculoase. Screening-ul periodic, efectuat de fiecare femeie, poate identifica semne subtile ale cancerului mamar care nu pot fi simțite sau observate.

Cum să faci corect autoexaminarea?

Urmează acești pași:

1. Alege un moment potrivit: Realizează examinarea o dată pe lună, de preferat la cîteva zile după menstruație, cînd sînii sunt mai puțin sensibili.
2. Observă vizual: Stai în fața unei oglinzi și verifică dacă există modificări în formă, dimensiune sau culoarea pielii sînilor.
3. Examinează tactil: Cu vîrfurile degetelor, simte fiecare parte a sînilor, inclusiv zona axilelor, folosind mișcări circulare. Aplică presiune ușoară, medie și fermă pentru a explora toate straturile țesutului mamar.
4. Fii atentă la semnale: Noduli, îngroșări, secreții neobișnuite, modificări ale pielii (roșeață, aspect de coajă de portocală) sau inversia mamelonului ar trebui să fie semnale de alarmă.

Consultațiile regulate sunt esențiale. Femeile ar trebui să înceapă să discute cu medicul despre screening încă de la 20 de ani, iar frecvența controalelor variază în funcție de vîrstă și istoricul familial:

• 20-30 de ani: Examinări clinice ale sînilor la fiecare 3 ani.
• peste 40 de ani: Mamografii anuale și examinări clinice regulate.
• în caz de factori de risc crescut: Medicul poate recomanda investigații mai frecvente sau utilizarea unor metode suplimentare.

Autoexaminarea nu înlocuiește controalele medicale, dar completează procesul de depistare precoce. Dacă observi ceva neobișnuit, nu amîna vizita la medic.

Medicul de familie Cealan Svetlana

26–31 ianuarie 2026 – Săptămâna internațională de prevenire a cancerului de col uterin

În perioada 26–31 ianuarie 2026, IMSP CS Soroca se alătură inițiativelor naționale și internaționale dedicate Săptămânii internaționale de prevenire a cancerului de col uterin, prin organizarea activităților de informare și educație pentru sănătate în comunitate.

Cancerul de col uterin reprezintă una dintre cele mai frecvente afecțiuni oncologice în rândul femeilor, însă este o boală care poate fi prevenită prin vaccinarea anti-HPV și prin efectuarea periodică a screeningului cervical. Depistat în stadii incipiente, cancerul de col uterin este tratabil cu succes.

Pe parcursul acestei săptămâni, specialiștii IMSP CS Soroca vor desfășura activități de informare adresate femeilor și fetelor din comunitate, cu accent pe:

• factorii de risc și metodele de prevenire a cancerului de col uterin;
• rolul virusului HPV și beneficiile vaccinării anti-HPV;
• importanța controalelor ginecologice periodice și a screeningului cervical;
• promovarea unui comportament responsabil față de propria sănătate.

IMSP CS Soroca îndeamnă femeile din municipiu și din localitățile arondate să se informeze corect, să utilizeze serviciile medicale preventive și să acorde prioritate sănătății personale.

          Prevenția salvează vieți! Un control efectuat la timp poate face diferența.