Virusurile papilomatoase umane (HPV) sunt responsabile de tumori ale pielii și ale membranelor mucoase. Cancerul de col uterin este o boală în care celulele normale cervicale își schimbă structura devenind celule atipice. Acestea se transformă malign și se multiplică haotic. Colul uterin suferă constant modificări ciclice (în funcție de ciclul menstrual). În cursul acestor modificări fiziologice celulele cervicale pot suferi diverse mutații, favorizând apariția celulelor anormale (pre-canceroase), mai ales în cazul infecției cu HPV.

Cancerul de col uterin se poate diagnostica încă din stadiul incipient, când poate fi tratat complet, prin testul Babeș – Papanicolau efectuat anual. Acest test poate depista celule anormale înaintea transformării lor în celule tumorale.

Simptome

Transformarea anormală a celulelor colului uterin este asimptomatică, iar semnele infecției cu virusul HPV pot fi prezente sau nu (negi în zona orală sau genitală). De aceea se recomandă efectuarea testului Babeș – Papanicolau cel putin o data pe an, pentru a depista aceste modificări cât mai devreme. În stadii avansate ale cancerului cervical se pot întâlni următoarele semne și simptome:

• secreții vaginale cu miros neplăcut;
• sângerări abundente;
• dureri pelvine;
• dureri în timpul contactelor sexuale = dispareunie;
• sângerări între menstruații (menometroragie);
• sângerări după actul sexual.

În faze foarte avansate:

• anemie datorita pierderilor masive de sange;
• durere la nivelul zonei lombare;
• durere la nivelul membrelor inferioare;
• scădere bruscă în greutate, mai multe kilograme în decursul a câtorva săptămâni/luni.

Dacă se suspectează cancerul cervical sunt necesare efectuarea mai multor investigații pentru a confirma acest diagnostic:

• colposcopia și biopsia cervicală – identifică și determina localizarea exacta a celulelor maligne de la suprafața cervixului;
• Biopsia endocervicală – determină prezența celulelor maligne și la nivelul canalului cervical (porțiunea care leagă cervixul de corpul uterin).Aceste investigații pot fi realizate și în cazul femeilor însărcinate suspecte de cancer cervical.

Stadiile cancerului cervical

După depistarea cancerului se efectuează diverse investigații pentru a afla gradul de răspândire în cervix sau în alte părți ale corpului, iar metoda prin care se studiază se numește stadializare. Informațiile culese din procesul de stadializare hotărăsc stadiul bolii și sunt importante pentru planificarea tratamentului.

• Stadiul 0 ( carcinom in situ) = afectarea primului strat de celule al cervixului, fără invadare în straturile profunde.
• Stadiul 1 = implică doar cervixul:
  • Stadiul 1a = cancerul nu invadează țestul cervical în adâncime mai mare de 5mm și nu se întinde mai mult de 7 mm.
  • Stadiul 1b = cancerul invadează țesutul cervical în adâncime mai mare de 5 mm și se întinde mai mult de 7 mm.
• Stadiul 2 = cancerul invadează cele două treimi superioare ale vaginului, dar nu și peretele pelvisului
  • Stadiul 2a = invazie de până în cele două treimi superioare ale vaginului, dar nu și în țesuturile din jurul uterului
  • Stadiul 2b = invazie dincolo de cele două treimi superioare ale vaginului. Captează și țesuturile din jurul uterului
• Stadiul 3 = cancerul invadează treimea inferioară a vaginului
  • Stadiul 3a = cancerul nu invadează peretele pelvin
  • Stadiul 3b = cancerul invadează peretele pelvin și/sau formațiunea canceroasa are o dimensiune atât de mare încât poate bloca ureterele. Aceste blocaje pot duce la mărirea rinichilor sau chiar la oprirea funcționării lor. Celulele canceroase pot invada și nodulii limfatici din pelvis.
• Stadiul 4 = Cancerul invadează alte organe pelvine sau alte părți ale corpului.
  • Stadiul 4a = cancerul invadează vezica urinara sau pertele rectal sau nodulii limfatici din pelvis
  • Stadiul 4b = cancerul invadează și alte părți ale organismului, ca abdomenul, tractul intestinal sau plămânii

Investigații folosite în stadializarea cancerului de col uterin

• Radiografia toracică, pentru a determina gradul de invazie canceroasă a plămânilor
• Radioscopia toracică. Oferă informații asupra gradului de invazie tumorală asupra țestului pulmonar.
• Tomografia computerizata (CT) cu sau fără injectare de substanțe de contrast.
• Limfangiograma cu substantă de contrast. Este o investigație imagisitcă ce ajută la detectarea gradului de invazie tumoarală a nodulilor limfatici.
• Ecografia abdomino-pelvina
• Rezonanța magnetică nucleara (RMN)
• Histeroscopia. Este o investigație imagistică ce oferă o bună vizualizare a canalului cervical și a uterului, cu scopul de a determina expansiunea tumorală.
• Cistoscopia. Oferă informații asupra gradului de extindere tumorală la nivelul aparatului urinar.
• Urografia. Oferă informații despre un posibil blocaj tumoral a rinichiului.
• Proctoscopia. Oferă informații asupra gradului de extindere tumorală la nivelul intestinului gros.

Toate aceste rezultate se studiază împreună cu cele de la biopsie și astfel se determină stadiul cancerului cervical.

Tratament

Cancerul cervical diagnosticat în faza incipientă poate fi tratat în totalitate. Tratamentul cancerului cervical poate fi unic sau poate fi o combinație de mai multe metode. Tipurile de tratament folosite în cazurile de col uterin sunt:

•  Tratament chirurgical prin care se îndepărtează tumora
•  Radioterapia. Folosită pentru a reduce dimensiunile tumorii
•  Chimioterapia. Folosită pentru tratamentul metastazelor.

Prognosticul cancerului de col uterin depinde de tipul și stadiul acestuia. Pentru alegerea adecvată a tratamentului se iau în considerare vârsta, starea generala de sănătate, calitatea vieții și dorința de a avea copii în viitor.

Cancerul de col uterin este o tumoră malignă care se dezvoltă din mucoasa cervicală, fiind cea mai des întîlnită în rândul tuturor bolilor oncologice la femei. În Moldova, este înregistrată zilnic o femeie cu cancer de col uterin.

La fiecare trei zile se atestă un deces din cauza acestei boli. Dacă este detectată în stadiile incipiente, această patologie poate fi complet tratată.

Factorii de risc pentru dezvoltarea cancerului de col uterin sunt:

• debutul precoce al activității sexuale;
• infecții cu transmitere sexuală;
• scăderea imunității;
• procesele inflamatorii cronice ale colului uterin;
• infecția cu Virusul Papiloma Uman;
• nașteri multiple;
• fumatul.

8 semne alarmante a cancerului de col uterin:

• secreții vaginale anormale;
• sângerări în perioada de menopauză;
• pierderi neargumentate de masă corporală;
• dureri și sângerări după actul sexual;
• disconfort în timpul urinării și urinări frecvente necontrolate;
• sângerări vaginale neordinare;
• dureri care iradiază în picioare;
• dureri în partea inferioară a spatelui.

Dacă regăsiți cel puțin unul dintre semne, trebuie să consultați imediat un medic

Unul dintre cele mai eficiente moduri de prevenire a cancerului de col uterin este screening-ul și tratarea bolilor precanceroase. Fiecare femeie trebuie să facă un control cel puțin o dată pe an pentru a identifica celulele cervicale modificate. Deseori, femeile nu au niciun simptom și nici nu bănuiesc prezența unor boli precanceroase. Screening-ul vă permite să diagnosticați boala într-un stadiu incipient, când este încă posibilă o vindecare completă.

Cel mai informativ test de screening este testul PAP în mediu lichid și determinarea Virusului Papiloma Uman cu risc oncogen crescut.

Alăptarea este metoda optimă de hrănire a nou-nascutului, fiind cea mai naturală, economică si sigura cale de a asigura bebelușului nutrienții necesari dezvoltării fizice, dar si psiho-emotionale, prin legatura specială care se creează între mamă si sugar.

Laptele matern oferit exclusiv si la cerere copilului, nu doar că are proprietați nutritive care asigură necesarul de vitamine, minerale, proteine, lipide si lichide, dar este asimilabil și ușor digerabil. In plus, puține mămici știu că încă din primele momente după naștere, sînii lor secreta colostru, supranumit si aurul lichid. Astfel, prin punerea la sîn bebelușul va consuma colostru care îi va satisface toate nevoile, protejandu-l de virusuri, bacterii sau alergii, fiind bogat în carbohidrați, imunoglobuline si polipeptide, în combinații personalizate si concentrații maxime.  Acest colostru va pune cele mai solide baze pentru dezvoltarea sistemului imunitar al bebelușului.

In plus, alăptarea este cea care furnizează copilului sentimentul de protecție, intimitate, iubire si siguranță, sentimente absolut esețiale in dezvoltarea emoțională normală a bebelușului. De altfel, nutriția ca și toate celelalte alegeri pe care le facem in primele 1000 de zile, de la concepție și pînă la vîrsta de 2 ani iși pun amprenta asupra viitorului adult, iar gravidele și mamele pot influența activ procese esențiale în dezvoltarea copiilor lor.

Avantajele alăptării pentru mamă

• Suptul favorizează eliberarea oxitocinei care contribuie la stimularea involuţiei uterine după naştere.
• Există o legatură demonstrată de multe studii între alăptare şi descreşterea riscului de cancer ovarian şi de sân. Riscul scade cu cât perioada de alăptare pe parcursul vieţii este mai lungă.
• S-a demonstrat că, în ciuda faptului că în timpul sarcinii şi alăptării, densitatea osoasă scade, prin mobilizarea calciului, densitatea minerală revine şi chiar depăşeşte valoarea iniţială după înţărcare.
• Femeile care alăptează revin la greutatea dinaintea sarcinii mai repede decât cele care nu alăptează şi au un risc de obezitate mai mic ulterior în viaţă.
• În cazul femeilor cu diabet tip I studiile au arătat că în timpul alăptării prin conversia continuă a glucozei în galactoză şi lactoză, cantitatea de insulină necesară poate să fie scăzută cu 27%.
• În primele 6 luni de viaţă a copilului dacă menstruaţia nu s-a reinstalat şi copilul este alăptat exclusiv (cu un interval maxim de 6 ore între două mese în fiecare ciclu de 24 de ore), alăptarea poate să prezinte o protecţie contraceptivă de 98%.
• Alăptarea crează o legatură strânsă între mamă şi copil şi ajută mama să dezvolte un instinct matern puternic.

Avantajele alăptării pentru copil

• Laptele matern este alimentaţia cea mai potrivită pentru dezvoltarea optimă a copilului.
• Conţine substanţe care facilitează funcţionarea sistemului digestiv, renal, nervos şi cardiovascular.
• Laptele matern este mereu la temperatura optimă, steril şi nu necesită nici o resursă financiară pentru familie.
• Pune bazele sistemului imunitar prin hrănirea microbiomului copilului.
• Protejează copilul de infecţii (bacterii, viruşi şi fungi) prin imunoglobulinele şi enzimele pe care le conţine.
• Reduce riscul diabetului zaharat de tip I şi II şi riscul obezităţii şi al hiperocolesterolemiei.
• Reduce riscul alergic şi al astmului bronşic.
• Reduce riscul sindromului de moarte subită a bebeluşului.
• Favorizează dezvoltarea muşchilor feţei şi a dentiţiei.
• La prematuri reduce riscul enterocolitei necrozante şi a retinopatiei.
• Beneficiile psiho-emoţionale şi cognitive la copiii alăptaţi au fost demonstrate prin multe studii. Ataşamentul sigur de care beneficiază copiii alăptaţi creşte gradul de siguranţă, maturitate şi asertivitate. În ceea ce priveşte dezvoltarea cognitivă, la testele de inteligenţă s-au constatat scoruri semnificativ mai bune la copiii care au fost alăptaţi.

SIDA  este o afecțiune provocată de virusul imunodeficienței umane, HIV, care atacă și distruge progresiv sistemul imunitar al organismului. Maladia se întîlnește destul de frecvent și în rîndul adolescenților. Ea se manifestă prin infecții grave care determină pierderea accentuată în greutate, afecțiuni ale creierului și ale sistemului nervos central. Pentru a se reproduce, HIV trebuie să pătrundă într-o celulă a sistemului imunitar. Virusul pătrunde în organism prin contact sexual, prin contaminare cu sânge infectat sau de la mamă infectată la făt, în timpul sarcinii, al nașterii și al alăptării. HIV poate fi prezent în lichidele biologice, ca sânge, spermă, secreții vaginale și laptele matern.^[6] O persoană seropozitivă la HIV  nu prezintă în mod obligatoriu semnele bolii. Ea este totuși purtătoare de virus și deci susceptibilă să îl transmită. Transmiterea, pe cale sangvină (transfuzia sângelui sau a produselor sangvine contaminate, utilizarea de seringi infectate), pe cale transplacentară (de la mamă seropozitivă la copil, în timpul sarcinii) și în cursul alăptării materne cît și pec cale sexuală^[.33] 

HIV nu se transmite prin: aer (respirație, tuse, strănut), atingere, pupături (sărut "uscat"), îmbrățișare, alimente, apă, băi sau WC-uri publice, ștranduri, înțepături de țânțari sau alte insecte, folosirea în comun a rechizitelor, jucăriilor, tacâmurilor și veselei.  

Contactul sexual neprotejat si drogurile injectabile ameninta viata tinerilor deaceea este nevoie de o mai buna informare in cadrul liceelor despre riscurile infectarii cu HIV/SIDA pentru ca adolescentii sa cunoasca masurile de preventie a acestei afectiuni.

Ar trebui sa creasca și rata testarii adolescentilor pentru infectia HIV/SIDA pentru ca tinerii sa fie diagnosticati la timp si sa inceapa tratamentul si monitorizarea starii de sanatate de care au nevoie.

Diagnosticarea precoce poate tine boala sub control.

Descoperirea bolii din timp si inceperea tratamentului ar veni nu doar in sprijinul adolesecntilor afectati, ci si a celorlati cu care acestia intra in contact.  Clinic maladia evoluează în cîteva stadii:

Stadiul I: infecție acută cu HIV

În aproximativ 70-90%, simptomele asemănătoare gripei apar la două până la trei săptămâni după infectare, cum ar fi Febra, cefalee, dureri în gât, umflarea amigdalelor și ganglionilor limfatici și erupții cutanate. Simptomele durează de obicei câteva zile sau săptămâni și apoi dispar complet.

Chiar dacă nu există simptome, cineva care este deja infectat poate transmite virusul HIV altora. În acest moment, testul HIV este încă negativ. Anticorpii pot fi detectați în sânge doar la una până la trei luni de la infecție.

Stadiu II: asimptomatic

Sistemul imunitar reușește să realizeze un fel de echilibru între replicarea virusului și apărarea virusului. Fără terapie antiretrovirală, acest echilibru rămâne stabil timp de aproximativ opt până la zece ani. Cu toate acestea, virusul continuă să se înmulțească în acest timp și să distrugă celulele imune. În acest timp, majoritatea tinerilor cu HIV cu greu observă infecția.

Stadiul III.  stadiul simptomatic

În această fază a infecției cu HIV, apar diferite infecții, deoarece sistemul imunitar este deja semnificativ slăbit. Dar nu sunt (încă) amenințătoare de viață. Alte simptome sunt transpirațiile nocturne, atacurile de febră, modificările pielii (dermatită), diareea persistentă și bolile fungice (cauzate în principal de candida). Aproximativ 40% dintre cei infectați suferă de umflare a ganglionilor limfatici (limfadenopatie) în acest timp, motiv pentru care această etapă este cunoscută și sub numele de sindrom al ganglionilor limfatici.

Stadiu IV: SIDA

Această etapă se dezvoltă la aproximativ 10 ani de la infecție și este împărțită în diferite subetape. Dacă un pacient prezintă unul dintre următoarele simptome, medicul vorbește despre așa-numitul complex legat de SIDA:

Transpirații nocturne> 1 lună, diaree> 1 lună, febra> 1 luna, tuse uscată și dificultăți de respirație, pierdere în greutate, oboseala cronica.

Dacă există alte infecții grave cu anumiți agenți patogeni, cum ar fi pneumonia, bolile neurologice sau anumite tipuri de cancer, se vorbește despre imaginea completă a SIDA. Aceste boli sunt un semn că sistemul imunitar a fost deja grav afectat de virusul HIV.

Sunt supuși riscului mai mare adolescenţii şi tinerii care au relaţii sexuale,  care utilizează droguri, adolescenţii în conflict cu legea, victime ale violenţei şi traficului de fiinţe umane, adolescenţii fără tutela părinţilor, și copiii străzii.

Există două niveluri distincte de prevenire în infecţia cu HIV: primară şi secundară.

1. Prevenirea primară, considerată “adevărata” prevenire, pune accentul pe stoparea transmiterii infecţiei cu HIV. Acest lucru se realizează în principal prin programe de informare şi educare a comunităţii despre HIV şi SIDA, despre cum se transmite, dar mai ales cum nu se transmite HIV. Informarea corectă a populaţiei, inclusiv a tinerilor despre HIV  SIDA, eliminarea prejudecăţilor în legătură cu persoanele seropozitive, adoptarea unui comportament sexual care să nu pună în pericol propria sănătate şi a celorlalţi sunt prirogativele  educației  adolescenților. Cunoştinţele corecte şi un comportament inofensiv sunt unicele modalităţi de prevenire a infecţii cu HIV. În acest context, este important a cunoaşte căile de transmitere a infecţiei cu HIV şi modalităţile de prevenire, în fiecare situaţie de risc.

2. Prevenirea secundară constă în oferirea de servicii medicale şi sociale, atât pentru persoanele seropozitive cât şi pentru familiile acestora, în vederea încetinirii efectelor bolii şi transmiterea acesteia cu bună ştiinţă. Metodele de prevenire secundară implică tratamentul, îngrijirea şi suportul persoanelor care trăiesc cu HIV.Tratamentul și supravegherea se face  doar sub controlul medicului specialist.

MÎINI CURATE = SĂNĂTATE

În fiecare an, la nivel mondial, sunt înregistrate peste 1,7 miliarde de cazuri de diaree la copii. Circa 760.000 de copii mor înainte de a împlini vîrsta de cinci ani din cauza diareii și a pneumoniei. 80% dintre maladii și afecțiuni se transmit prin atingere. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății spălatul pe mîini este una dintre cele mai eficiente și accesibile modalități pentru a reduce riscul de infecții diareice cu 30-50%, cel de infecții respiratorii – cu 21-45%. Spălarea pe mîini poate proteja 1 din 3 copii care se îmbolnăvesc de diaree și 1 din 5 copii care se îmbolnăvesc de infecții respiratorii.

Germenii (bacteriile, virușii și paraziții) au mai multe căi de transmitere. Principalul factor favorizant dezvoltării și înmulțirii acestora este reprezentat de mîinile murdare. 

Boli de la mîini murdare

• Infecții intestinale (boala diareică, holera, dizenteria) - acestea sunt prezente în special vara, cînd mediul ambiental este favorabil pentru proliferarea rapidă a acestor microorganisme. Este suficientă atingerea cu mîinile murdare a alimentelor sau a buzelor și simptomele vor apărea rapid - diaree, greață, vărsături și alte manifestări de toxiinfecție. Dacă sunt agresive, pot conduce la deshidratare și chiar se pot dovedi fatale (în special în cazul categoriei de vîrstă mică).
• Hepatita A, „boala mîinilor murdare”, se răspîndește prin alimente sau apă contaminate, poate fi transmisă și prin contact personal apropiat.
• Salmonella, o bacterie ce cauzează stări grave, poate fi contactată de pe suprafețele unde au stat alimentele crude, în special carne.
• Paraziții intestinali.
• Boli ale aparatului respirator. Afecțiuni respiratorii care se răspîndesc prin mîini murdare includ rinovirusurile (banala răceală și gripa), adenovirusurile, boala gură-mînă-picior, dar și varicela, pneumonia, meningita, infecțiile cu streptococ de grup A și B. Îmbolnăvirile respiratorii se transmit prin picături pe care le strănută sau care ies o dată cu tusea sau strănutul în aer de la o persoană infectată. Acestea pot ajunge pînă la o distanță de 1 m, se pot depune pe obiecte, apoi le atingeți cu mîinile și o duceți la gură sau la nas. Mulți pun palma la gură cînd tușesc, apoi dau mîna cu alții și așa se transmite microbul. La strănut, tuse este indicată folosirea unui șervețel de unică folosință. Cînd un membru al familiei are o răceală, spălarea frecventă a mîinilor poate ajuta la reducerea răspîndirii infecției în casă.
• Infecții și alte boli ale pielii.
• Infecții ale ochilor.
• Infecțiile nosocomiale - infecții preluate de pacienții din spitale de la alți pacienți sau membri ai personalului: stafilococul auriu meticilino-rezistent, clostridium difficile, enterococii rezistenți la vancomicină, E. Coli și pseudomonas, etc.

Care sunt cele mai murdare obiecte din viaţa noastră

Mîinile reprezintă cea mai expusă parte a corpului la germeni care pot produce îmbolnăviri. În timpul unei zile, atingem foarte multe obiecte (haine, telefon, tastatura computerului, rechizitele școlare, jucăriile, toaleta și altele) și efectuăm diferite activități care, chiar dacă nu murdăresc mîinile, le pot contamina. Prin atingerea gurii, nasului, ochilor sau alimentelor, acești germeni ajung în organism. Mediul în care locuim este invadat de microbi, care se înmulţesc rapid şi se ascund unde te aştepţi mai puţin.

Tastatura calculatorului sau ecranul telefonului mobil au o importantă încărcătură bacteriană. Sunt studii care au demonstrat că tastatura unui computer poate fi adesea mult mai mizerabilă decît toaleta. La fel şi în cazul telefonului mobil, care a devenit un accesoriu aproape indispensabil omului. Specialiştii recomandă ca aceste obiecte să fie şterse cel puţin o dată pe zi cu un şerveţel umed, un dezinfectant, cu alcool sanitar, sau spray anti-bacterian. Sfatul epidemiologilor este de a se evita împrumutarea telefonului între prieteni pentru a vedea poze, a asculta melodii sau a-şi nota numere de telefon, pentru a nu contribui la infectarea aparatului.

Coșurile de la supermarket, balustradele, barele din transportul public, banii nu sunt obiecte sterile. Suprafețele lor sunt pline cu mii de bacterii care, ingerate în condiții favorabile, devin capabile să determine îmbolnăvirea.

Medicii recomandă să fiți foarte atenţi cum folosiți vesela în localurile publice, deoarece şi aceasta poate fi un factor de transmitere a bolilor. Orice doză de băuturi trebuie spălată înainte de a se consuma din ea şi bine ar fi să se consume cu paiul şi nu direct cu aplicarea gurii pe orificiul respectiv. Băutul din  sticlă este de preferat celui din pahare, pentru că nu este garanţia igienizării corecte a veselei. În alimentaţia publică este interzisă cîrpa de şters vesela şi ar trebui să existe doar tăvi de scurs pe care paharele se pun cu gura în jos.

Toaletele, mai ales cele publice, din şcoli, birouri sau localuri de alimentaţie publică, sunt principala sursă de contaminare cu germeni patogeni. Manipularea imprudentă a instalaţiilor sanitare şi spălatul insuficient favorizează riscul îmbolnăvirii.

Rosul unghiilor este o problemă. Zona de sub unghii este un rezervor de microbi.

Nu uitați de obiceiul de a spăla bine fructele şi legumele pe care le mîncați.

Nu în ultimul rînd, trebuie să faceți frecvent curat în casă, eventual să faceți dezinfecţie cu substanţe pe bază de clor.

Mîna este principalul factor prin care organismul se poate contamina. O concluzie a medicilor arată că mulţi nu ştiu să se spele corect pe mîini, astfel încît să îndepărteze cît mai mult din încărcătura bacteriană. Folosirea săpunului și a apei este capabilă să distrugă 99% din toți patogenii. Igiena mîinilor este foarte importantă și foarte ușoară.

Spălatul pe mîini în cinci pași

Pasul 1: umeziți mîinile

În primul rînd, folosiți apă din belșug. Temperatura apei nu contează, atît timp cît nu vă irită pielea.  

Pasul 2: adaugați săpun

Odată ce v-ați udat mîinile, aplicați săpun îndeajuns cît să vă acopere palmele, pe față și pe dos. Spălarea frecventă a mîinilor cu săpun antibacterian este cea mai bună metodă de prevenire a îmbolnăvirii (virusurile și bacteriile sunt împiedicate să pătrundă în mucoase).

Pasul 3: tehnica spălării mîinilor

Următorii șase pași trebuie să dureze cel puțin 20 de secunde.

• Începeți frecîndu-vă palmele cu o mișcare circulară.
• Acum insistați pe dosul palmelor, împreunînd degetele de la ambele mîini cînd le clătiți cu apă.
• Apoi frecați palmele una de cealaltă, împreunînd degetele în timp ce faceți aceasta.
• Acum frecați dosul unei mîini de palma celeilalte mîini, incluzînd și degetele în acest proces.
• Apucați degetul mare cu cealaltă mînă și rotiți-o, ca să-l spălați bine.
• La final, frecați vîrful degetelor printr-o mișcară circulară în ambele sensuri de palma mîinii opuse. Repetați și pentru cealaltă mînă.

Pasul 4: clătiți mîinile

Acum clătiți-vă mîinile pînă se duce tot săpunul.

Pasul 5: ștergeți-vă pe mîini

Uscați-vă mîinile folosind un prosop. Prosopul pluşat, folosit pentru a şterge mîinile, dacă este umed şi este mediu de cultură pentru toţi microbii de pe lume, inclusiv pentru cei cu transmitere digestivă. Puteți folosi role absorbante de bucătărie.

Este bine să închideți robinetul cu un şerveţel. Există robinete care se pot împinge cu dosul palmei, adică cu acea parte a mîinii cu care nu veniți în contact cu alimentul pe care îl mîncați. Închiderea clanţei de la uşa toaletei să o faceți cu partea cît mai puţin expusă a palmei, podul palmei de exemplu, şi mai puţin cu degetele. 

După ce ați pus mîna pe mînerul ușii și pe întrerupătorul de la bec, ar fi recomandat să vă ștergeți din nou pe mîini cu un șervețel antibacterian.

Cînd trebuie să vă spălați pe mîini?

Sunt diverse momente într-o zi obișnuită cînd spălarea mîinilor este foarte importantă, cum ar fi:

• înainte de fiecare masă și înainte de a găti
• înainte de a lua medicamente
• înainte de a atinge fața, gura, ochii, nasul
• după ce ați fost afară (pentru plimbare, joacă, grădinărit, pentru plimbarea cîinelui etc.)
• după venirea de la serviciu sau de la școală, grădiniță
• după ce ați înotat în bazin sau într-o apă folosită de mai multe persoane
• după ce ați fost la baie (un singur gram de materii fecale umane poate conține 1 trilion de germeni)
• după ce ați pus mîna pe alimente crude, cum ar fi legumele și carnea
• după ce v-ați jucat sau mîngîiat animalele, inclusiv animalele pe care le creșteți în casă
• după ce ați aruncat gunoiul
• după ce faceți curat în casă
• după ce ați tușit, ați strănutat sau v-ai suflat nasul
• după ce ați schimbat scutecul
• după ce ați vizitat un prieten bolnav
• după ce ați stat alături de o persoană care a tușit, a strănutat sau și-a suflat nasul

Spălarea frecventa și corespunzătoare a mîinilor trebuie sa devină o constantă în orarul zilnic. Ea te protejează de îmbolnăvire și ajută la protejarea tuturor persoanelor cu care întri în contact. Pînă la urmă, lupta împotriva microbilor depinde de tine şi se află în mîinile tale.