Este cunoscut faptul că primăvara este sezonul în care se activează alergiile provocate de polenul plantelor. Puțini cunosc, că între sfîrșitul lui iulie și sfîrșitul lui septembrie înflorește una din cele mai nocive plante, ambrozia, extrem de periculoasă pentru copii sau pentru cei cu un sistem imunitar hipersensibil.

Ambrozia (Ambrosia artemisiifolia) este o buruiana pe care oamenii o confundă cu pelinul, este originară din America de Nord. A fost adusă în Europa cu diferite cereale, fiind semnalată pentru prima dată în 1863 în Germania. Are o răspîndire largă în ţările din Europa, inclusiv în Republica Moldova. În popor mai este denumită și „iarba pîrloagelor”, ,,iarbă de paragină” sau „floarea pustiei”. Ea creşte pe marginea drumului și a cailor ferate, prin parcuri, în grădini, în culturile de cereale, de floarea-soarelui, terenurile lăsate în paragină.

Ambrozia este o plantă invazivă, extrem de adaptabilă la condiţiile climatice, rezistentă la secetă şi arşiţă. Agreează clima caldă, lumina și ploile de vară. Preferă solurile nisipoase, mai puţin fertile, uşor alcaline, fapt ce o plasează în categoria plantelor dominante, comparativ cu culturile agricole şi alte buruiene. Nu agreează copacii și vegetația deasă.

Este o plantă anuală, perenă cu tulpini puternic ramificate, care ating înălţimea de 50–100 cm, iar la maturitate poate avea înălţimea de 2 metri. Are rădăcina puternic dezvoltată, care pătrunde în sol pînă la 4,0 m. Frunzele de ambrozie sunt alungite și ascuțite la vîrf, lobate, cu pețioluri cu aripi de culoarea gri-verde argintie. Frunzele sunt așezate opus la baza tulpinii și alterne pe partea superioară și pe ramificații. Inflorescenţa din vîrful ramurilor se aseamănă cu un spic cu florile de formă alungită şi dispuse compact. Are o capacitate de fructificare și vitalitate deosebit de mare. O singură plantă matură poate elibera pînă la 8 miliarde de grăuncioare microscopice de polen cu diametrul de 20 microni și pînă la 30.000 de semințe, care își păstrează calitățile germinative timp de 40 de ani. Răspîndirea seminţelor şi a polenului se produce la distanţe considerabile prin intermediul vîntului şi prin alte modalităţi. Perioada de vegetaţie pentru ambrozie se încheie odată cu primele brume şi îngheţuri. Perioada de polenizare începe la sfîrșitul lunii iunie, cu un vîrf al concentrației de polen în aer în a doua jumătate a lunii august și se întinde pînă în octombrie. Pe durata zilei, polenul de ambrozie se ridică în aer de la răsăritul soarelui, concentrația atingînd nivelul maxim la amiază, nivelul minim fiind după ploaie și noaptea.

Polenul acestei plante, produs din abundență, este considerat un alergen foarte agresiv cu impact negativ asupra sănătăţii populaţiei. O cantitate de doar 5 - 10 granule polen/m³ aer este suficientă pentru a provoca frecvent alergii severe la persoanele sensibile. Statistic, peste 15% din populaţie este sensibilă la polenul de ambrozie. Se pot îmbolnăvi și cei fără predispoziție la alergii, dacă sunt expuși frecvent polenului extrem de alergen.

Alergia la ambrozie se manifestă în fazele uşoare prin strănut în salve, prurit nazal, ocular și faringian, lăcrimare și înroșire a ochilor, iar la persoanele hipersensibile poate provoca obstrucție nazală, rinoree apoasă, secreții nazale, tușe seacă, dispnee în special dimineață și seară, urticarie, eczemă. În cazul pacienților astmatici, polenul ambroziei poate declanșa tuse și crize de astm. Șocul anafilactic este cea mai gravă formă de reacție alergică, are un debut brusc și neașteptat, tablou clinic deseori dramatic și poate duce la deces prin obstrucția căilor aeriene și colaps vascular ireversibil, necesitând intervenţie medicală urgentă. Alergia la polenul de ambrozie este deseori interpretată și tratată ca o răceala persistentă care „nu răspunde” la tratament. Sunt frecvente complicațiile de tip sinuzită, polipoză, favorizarea infecțiilor.

La apariţia unora din simptomele descrise mai sus, în cazul în care plecaţi la plimbare în parc sau în pădure, este necesar să vă adresaţi de urgenţă după asistenţă medicală. Tratamentul pentru ambrozie este unul complex și trebuie să includă evitarea sau reducera expunerii la polen prin diverse mijloace de protecție și anume: reducerea timpului petrecut în aer liber în plin sezon polinic, închiderea ferestrelor în timpul zilei, atît acasă, cît şi în automobil, folosirea aparatelor de aer condiționat cu filtre, schimbarea hainelor după perioade îndelungate petrecute la aer liber şi efectuarea duşului după plimbare, spălarea frecventă pe faţă şi mîini, purtarea măştilor de model antigripă. Concomitent cu evitarea expunerii se vor ameliora și simptomele rinoconjunctivitei.

Tratamentul simptomatic al rinoconjunctivitei alergice trebuie recomandat de medicul de familie, medicul alergolog sau ORL. Imunoterapia alergen-specifică este singurul tratament care modifică cursul bolii. Tratamentul este benefic pentru rinoconjunctivită alergică sezonieră indusă de polen, atît la copii, cît și la adulți.

Ambrozia este o adevărată ameninţare pentru agricultură și mediu. Ea se stîrpește destul de greu și trebuie luate măsuri înainte ca planta să înflorească. Atunci cînd vîrful de creștere moare, ambrozia începe să ramifice de la bază și produce în continuare semințe, continuînd ciclul evolutiv. Acesta începe cam pe la 15 aprilie (în funcție de condițiile meteorologice). Dacă ambrozia nu a fost erbicidată sau eliminată mecanic pînă la 15 iulie, se ajunge la perioada în care începe să își scuture semințele, în funcție de cultura pe care a infestat-o. Este vorba de mii sau zeci de mii de semințe.

Există patru metode de combatere a ambroziei: combaterea manuală a ambroziei, adică smulgerea plantei din rădăcină sau tăiere repetată, cel puțin de trei ori, înainte de înflorire — cea mai eficientă metodă; combaterea mecanică a ambroziei prin lucrări agricole (tăierile trebuie adaptate la înălțimea tulpinilor, sub 5 cm de la nivelul solului); combaterea chimică a ambroziei prin erbicidare; combaterea biologică a ambroziei: infectarea culturilor agricole cu micelii ale unor specii de ciuperci din genurile entyloma, albugo, phillachora, verticillium și macrophomina sau în atacul dirijat al unor insecte fitofage.

Ziua Internațională de Luptă împotriva consumului și traficului ilicit de droguri este marcată anual pe 26 iunie, pentru a consolida acțiunile și cooperarea în crearea unei lumi fără abuz de droguri. Tema pentru anul 2022 – „Abordarea provocărilor legate de droguri în crizele de sănătate și umanitare.” În fiecare an, indivizi, comunități întregi și diferite organizații din întreaga lume se alătură pentru a sărbători Ziua Internaţională de luptă împotriva consumului și traficului ilicit de droguri, pentru a ajuta la creșterea gradului de conștientizare cu privire la problema majoră pe care drogurile ilicite o pun pe umerii societății.

Anul acesta BNUDC (Biroul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate),  abordează provocările transnaționale legate de droguri, care sunt urmare a situațiilor de criză și  continuă să militeze pentru protejarea dreptului la sănătate pentru cei mai vulnerabili, inclusiv pentru copii și tineri, persoanele care consumă droguri, persoanele cu tulburări legate de consumul de droguri și persoanele care au nevoie de acces la medicamente controlate.

În 2022, lumea continuă să fie martoră la crize umanitare larg răspândite în Afganistan, Ucraina și în alte părți, în timp ce pandemia COVID-19 este încă o criză globală majoră de sănătate. COVID-19 a adus o conștientizare publică fără precedent a considerațiilor de sănătate, a măsurilor de protecție pentru a rămâne sănătoși și a responsabilității de a ne proteja reciproc.

De la zone de război și tabere de refugiați până la comunități sfâșiate de violență, oamenii din toate părțile lumii sunt într-o mare nevoie. Pandemia, criza climatică, criza alimentară, criza energetică și întreruperile lanțului de aprovizionare, au exacerbat suferința și ne-au adus în pragul unei recesiuni globale. În această Zi Internațională, BNUDC abordează provocările transnaționale actuale și emergente legate de droguri și determinate de crize și continuă să militeze pentru dreptul la sănătate al celor mai vulnerabili, inclusiv al copiilor și tinerilor, al persoanelor care consumă droguri, al persoanelor cu tulburări legate de consumul de droguri și al persoanelor care au nevoie de acces la medicamente controlate. Importanța comunității și solidarității a devenit mai evidentă ca niciodată, la fel ca și nevoia de îngrijire a sănătății pentru toți. Criza drogurilor sintetice necesită, de asemenea, soluții agile și adaptabile.

Un sentiment din ce în ce mai mare de comunitate globală și solidaritate continuă să apară, la fel ca și nevoia de a avea grijă de toți în vremuri de criză. Programul comun de tratare și îngrijire a dependenței de droguri BNUDC/OMS, este o colaborare între BNUDC și OMS pentru a sprijini dezvoltarea unor abordări cuprinzătoare, integrate, bazate pe sănătate, care pot reduce cererea de substanțe ilicite, atenua suferința și reduce daunele cauzate de droguri indivizilor, familiilor, comunităților și societății.

Obiective:

• Promovarea și sprijinirea la nivel global (cu accent deosebit pe țările cu venituri mici și medii) a politicilor, strategiilor și intervențiilor bazate pe dovezi bazate pe o abordare a sănătății publice și a drepturilor omului pentru a reduce consumul de droguri și povara asociată pentru sănătate și societate.
• Recunoașterea pe scară largă a dependenței de droguri ca o tulburare de sănătate multifactorială prevenibilă și tratabilă și recunoașterea beneficiilor sociale ale investiției în tratament, cum ar fi reducerea costurilor legate de sănătate, îmbunătățirea siguranței și promovarea coeziunii și dezvoltării sociale.
• Tratamentul dependenței de droguri ar trebui să facă parte din sistemul general de sănătate și de asistență socială, fără discriminare față de alte tulburări cronice generale și mintale și nu mai puțin decât este prescris pentru tratamentul altor boli.
• Prevenirea și tratarea dependenței de droguri ar trebui să se bazeze pe principiile protecției și promovarea drepturilor persoanelor care consumă droguri, garantarea unui tratament decent, protecție împotriva stigmatizării și acces egal la asistența medicala și asistența socială.
• Investiții în programe cuprinzătoare și orientate către rezultate de tratament și îngrijire a dependenței de droguri, în special intervenții la nivel comunitar, inclusiv setul de competențe în materie de resurse umane.

Utilizarea medicamentelor psihoactive sau narcotice și a substanțelor psihotrope fără supraveghere medicală este asociată cu riscuri semnificative pentru sănătate. Din acest motiv, producția, vânzarea, distribuția și utilizarea multor dintre aceste substanțe sunt reglementate de tratate internaționale pentru a evita consecințele negative care pot reprezenta o amenințare pentru sănătate și siguranță.

De mulți ani, drogurile tradiționale au inclus substanțe psihoactive derivate din plante, cum ar fi cocaina, heroina și cânepa, consumate în aceleași regiuni în care au fost cultivate sau pe căile comerciale către piața finală. Creșterea comerțului mondial și a turismului conduce la globalizarea pieței substanțelor din plante, care anterior erau concentrate în principal în regiuni specifice. În ultimele decenii, noile substanțe psihoactive sintetizate în laboratoare ce activează ilegal au devenit mai disponibile și sunt utilizate în toate regiunile.

Raportul mondial al Biroului Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate asupra drogurilor din 2022 estimează că:

• Aproximativ 275 milioane de oameni (1 din 18), sau 5,5% dintre persoanele cu vârste cuprinse între 15 și 64 de ani din întreaga lume, au consumat droguri ilegale cel puțin o dată în 2019.
• Cei mai supuși riscului de a consuma droguri sunt tinerii cu vârsta între 15-35 ani, mai ales din țările cu venituri mici.
• Conform studiilor cea mai critică vârstă pentru a începe consumul este vârsta de 14 ani.
• Aproximativ 36 milioane de persoane care consumă droguri au tulburări de consum de droguri și necesită tratament.
• Creșterea disponibilității și utilizării opioidelor puternice în tratamentul pacienților cu durere cronică persistentă în ultimii 10 ani în unele regiuni ale lumii a condus la o creștere dramatică a mortalității prin supradozaj cu opioide.
• În anul 2019, din 18 milioane de ani/viață pierduți din cauza deceselor premature (DALY), 70%  au fost legați de consumul de opioide.
• Prevalența HIV și a hepatitei C sunt disproporționat de ridicate în rândul consumatorilor de droguri și contribuie la epidemia globală de hepatită C. OMS estimează că, în 2015, aproape un sfert (23%) din cele 1,7 milioane de noi infectați cu hepatită C la nivel global au fost atribuibile consumului de droguri injectabile.
• În anul 2019, consumatori de droguri au reprezentat aproximativ 1 din cei 10  noi infectați cu HIV la adulți.
• În ultima decadă, numărul total de decese la nivel mondial atribuit consumului de droguri a crescut cu 17,5 (UNODC,2022).

În Uniunea Europeană se estimează că cel puțin o dată în viață ilegal au consumat droguri aproximativ 83 de milioane sau 28,9% dintre adulți (vârsta cuprinsă între 15 și 64 de ani. Experiența cu consumul de droguri este mai frecventă în rândul bărbaților (50,6 milioane) decât în ​​rândul femeilor (32,8 milioane). Opioidele au fost asociate cu 76% din decesele legate de supradoză înregistrate în Europa pentru anul 2019.

Consumul oricărui drog este mai mare în rândul bărbaţilor, această diferenţă fiind adesea și mai pronunţată în cazul modelelor de consum intensiv sau regulat. Se estimează că 96 de milioane de adulţi din UE (din grupa de vârstă 15-64 de ani), adică 29% din adulţii europeni au încercat droguri ilegale într-un moment al vieţii.

Conform datelor statistice în Republica Moldova, numărul consumatorilor de droguri luaţi la evidenţă pentru anii 2011-2015 a fost treptat în creștere, iar în perioada 2016-2020 a înregistrat o scădere continuă, după cum urmează: în 2012 – 834 de persoane, în 2013 – 738 de persoane, în 2014 – 1049 de persoane, în 2015 – 997 persoane, în 2016 – 797 persoane, în 2017 – 1113 de persoane,  în 2018 – 863 de persoane, în 2019 – 717 persoane și 527 persoane în anul 2020.

Distribuția pe gen a consumatorilor de droguri, care nu sunt dependenți, denotă descreștere în rândul bărbaților și creștere în rândul femeilor, dar în cazurile noi depistate cu dependență – 100% de consumatori sunt bărbați. De asemenea, este în creștere numărul de beneficiari noi incluși în programul de terapie de substituție cu opiacee și a persoanelor de gen feminin înrolate în tratament de reabilitare, comparativ cu anul precedent. Important de menționat, că decesele asociate consumului de droguri în anul 2020 au crescut de 1,4 ori față de anul precedent și cea mai consumata substanță depistată a fost benzodiazepine, comparativ cu anul precedent de raportare, când predomina metadona

De ce consumă oamenii droguri?

• Pentru curiozitate.
• Pentru plăcere.
• Pentru că este normal socializării și culturii grupului din care fac parte.
• Pentru că prietenii o fac.
• Pentru a-și schimba starea de dispoziție.
• Pentru a fi la modă.
• Pentru că persoana consumatoare trece prin probleme emoționale, psihologice sau sociale.

Indicii care pot sugera consumul de droguri:

• schimbarea bruscă a comportamentului;
• treceri fără motiv de la veselie la tristeţe, uneori chiar agresivitate neobişnuită, şi de la agresiune la linişte şi chiar delăsare;
• pierderea apetitului alimentar;
• ochi injectaţi;
• pierderea gradată a interesului pentru şcoală, muncă, hobby-uri, sporturi, prieteni;
• stări de somnolenţă şi apatie necaracteristice, oboseală excesivă fără o cauză aparentă;
• cheltuieli excesive, dispariţia banilor sau a unor obiecte de valoare din casă;
• pete neobişnuite, mirosuri ciudate pe piele sau îmbrăcăminte;
• schimbarea grupului de prieteni, precum şi tendinţa de tăinuire a acestor “prieteni”, folosirea unui jargon diferit de cel anterior.

Consumul de droguri reprezintă una dintre cauzele majore ale mortalității evitabile în rândul tinerilor europeni, atât în mod direct, prin supradoză (decese induse de droguri), cât și în mod indirect, prin boli, accidente, violență și suicid asociate consumului de droguri.

Drogurile sunt substanţe chimice cu efecte diferite, care au un impact negativ asupra stării de sănătate, consecinţele fiind de lungă durată şi permanente. Modurile de administrare sunt variate: injectabil, ingestie sau inhalare.

Toate drogurile au în comun mai multe efecte dăunătoare sănătăţii. Printre acestea se numără: îmbătrânirea prematură, iritabilitate, agitaţie continuă, dureri de cap, ritm alert al inimii, crampe stomacale, stări psihotice, leziuni ale rinichilor şi plămânilor, slăbirea sistemului imunitar, tulburări ale dezvoltării la copiii nou născuţi, pierderea progresivă a personalității, şi a autocontrolului la nivel corporal, sufletesc şi spiritual.

Programe de prevenţie bazate pe cercetare

Aceste programe acţionează prin stimularea factorilor de protecţie şi eliminarea sau reducerea factorilor de risc pentru consumul de droguri. Sunt concepute pentru diferite vârste şi sunt proiectate fie individual, fie pentru grupuri de persoane, precum şcoală sau casă. Există 3 tipuri de programe:

• Universale: abordează factori de risc şi de protecţie ai copiilor la şcoală sau în comunitate.
• Selective: vizează grupurile ţintă ale copiilor şi adolescenţilor care au factori de risc pentru consum de droguri.
• Indicate: destinate tinerilor care au început să consume droguri.

Dacă programele de prevenire a utilizării substanțelor bazate pe cercetare sunt implementate corect de către școli și comunități, consumul de droguri ilegale este redus. Astfel de programe ajută profesorii, părinții și profesioniștii în domeniul sănătății să cunoască riscurile de utilizare a substanțelor. 

În Republica Moldova prin Hotărârea Guvernului Nr. HG233/2020 din 10.04.2020 a fost aprobată Strategia națională antidrog pentru anii 2020-2027. Strategia își propune o abordare multidisciplinară și echilibrată a problemelor ce țin de consumul de droguri, bazată pe o cooperare interdepartamentală, interdisciplinară și intersectorială de toate nivelurile, având drept fundament trei domenii strategice generale ale politicii moderne în domeniul drogurilor: reducerea cererii de droguri, reducerea riscurilor condiționate de consum de droguri, reducerea ofertei de droguri.

Cu campania #,,CareInCrises”, ne propunem să facem din Ziua Internațională de luptă împotriva consumului și traficului ilicit de droguri, un punct de cotitură în eforturile globale de a aborda în comun provocările legate de droguri.

Campania încurajează toată lumea să-și facă partea, dând dovadă de grijă, chiar și în perioade de criză.

Studiile recente au demonstrat că donarea de sânge este o procedură sigură și benefică pentru sănătate: acest gest reduce cu 30 la sută riscurile apariției bolilor cardiovasculare. Donatorii de sânge trăiesc mai mult decât ceilalți oameni și au un sistem imunitar mai puternic. În plus, fiecare voluntar este suspus unor analize gratuite: le este măsurată tensiunea arterială, ritmul cardiac, temperatura corpului și nivelul de hemoglobină.

În acest an, țara are nevoie de 75.000 de donări de sânge și componente sanguine. Această cantitate va permite menținerea rezervelor naționale de sânge şi produse sanguine. „Desigur toate cele 75.000 de donări nu se recoltează într-o singură zi sau lună, acestea fiind necesare pe parcursul anului sau lunar câte 6.250 de donări, zilnic raportate la 250-300. Potrivit datelor statistice, la sfârșitul anului 2018 dispuneam de 94 la sută de donări voluntare de sânge și componente sanguine. Numărul de donatori sistematici și voluntari a crescut cu 30 %, în comparație cu 2017. În prezent dispunem de 30 de donatori voluntari și sistematici de categoria II şi de 26 de donatori voluntari și sistematici de categoria I. Cu certitudine că numărul lor în 2020 va fi mult mai mare deoarece anual cifra donatorilor crește. Desigur, este complicat pentru unii să mențină această fidelitate, din cauza situațiilor care parvin în viața lor personală, legate de familie, migrație, însă ne bucură faptul că tot mai mulți moldoveni devin donatori fideli.”, a menționat Svetlana Cebotari, directoarea Centrului Național de Transfuzie a Sângelui.

Cele 450 ml de sânge donate se substituie în primele 48 de ore după donare prin întrebuințarea lichidelor. Cu cât mai multe lichide (apă potabilă, sucuri, compoturi) vom folosi, cu atât mai repede se va reface volumul circulant de sânge. Eritrocitele se restabilesc într-o perioadă de până la 50 de zile, de aici vine și reglementarea de a dona sânge o dată la două luni sau 60 zile.

                                                 Trofimova Lucreția,medic de familie.

7 iunie 2022, marchează Ziua Mondială a Siguranței Alimentelor, care vine să consolideze apelul pentru întărirea angajamentului faţă de siguranţa alimentară ce presupune absenţa riscurilor alimentare care ar putea afecta sănătatea consumatorilor. Aceste riscuri pot fi de natură microbiologică, chimică sau fizică şi adesea nu pot fi observate cu ochiul liber. Bacteriile, virusurile sau reziduurile de pesticide sunt doar câteva exemple. Alimentele nesigure care conțin bacterii dăunătoare, viruși, paraziți sau substanțe chimice, cauzează mai mult de 200 de boli - de la diaree la cancer.

Tema din acest an, „Alimente mai sigure,sanatate mai buna”, subliniază faptul că producția și consumul de alimente sigure are beneficii imediate și pe termen lung pentru oameni, planetă și economie.

Siguranţa alimentară deţine un rol esenţial în menţinerea hranei în starea adecvată la fiecare etapă din lanţul alimentar: de la producţie, recoltare, procesare, depozitare, distribuţie până la preparare şi consum.

Ziua Mondială a Siguranței Alimentelor marcată la 7 iunie 2022 își propune să atragă atenția și să inspire acțiuni care să ajute la prevenirea, detectarea și gestionarea riscurilor alimentare, contribuind la securitatea alimentară, sănătatea umană, prosperitatea economică, agricultură, acces pe piață, turism și dezvoltare durabilă.  

Siguranța alimentară este o responsabilitate comună între guverne, producători și consumatori. Toată lumea are un rol de jucat de la fermă la masă pentru a se asigura că alimentele pe care le consumăm sunt sigure și sănătoase. Prin Ziua Mondială a Siguranței Alimentelor, OMS lucrează pentru a integra siguranța alimentară în agenda publică și pentru a reduce povara bolilor de origine alimentară la nivel global. Siguranța alimentară este contribuția tuturor.

Cu o statistică de 600 de milioane de îmbolnăviri din cauze alimentare, anual, hrana nesigură reprezintă o amenințare pentru sănătatea umană și economie, afectând în mod disproporționat persoane vulnerabile și marginalizate, în special femei și copii, migranți și populații afectate de conflicte. În fiecare an, cel puțin o persoană din zece se îmbolnăvește după îngerarea de mâncare contaminată, aceasta fiind responsabilă de 420 000 de decese care pot fi prevenite. Copiii cu vârsta sub 5 ani constituie 40% din sarcina bolii transmisibile de alimente, cu 125 000 de decese în fiecare an.

Pandemia a intensificat accentul pe probleme legate de siguranța alimentelor, cum ar fi igiena, rezistența antimicrobiană, bolile zoonotice, schimbările climatice, frauda alimentară și potențialele beneficii ale digitalizării sistemelor alimentare. De asemenea, a identificat puncte slabe sau vulnerabilități în producția și sistemele de control al produselor alimentare.

Eforturile concentrate privind siguranța alimentelor vor ajuta țările să atenueze impactul socio-economic al pandemiei și să le sporească rezistența pe termen lung, facilitând și accelerând comerțul cu alimente, contribuind la prevenirea următoarei pandemii zoonotice și transformarea sistemelor alimentare.

OMS estimează că anual peste 600 de milioane de oameni se îmbolnăvesc și 420 000 mor din cauza consumului de alimente contaminate cu bacterii, viruși, paraziți, toxine sau produse chimice. Aceste cifre reprezintă doar „vârful aisbergului”, deoarece datele cuprinzătoare de supraveghere pentru bolile de origine alimentară nu sunt disponibile peste tot. Atunci când alimentele nu sunt sigure, oamenii nu pot beneficia de valoarea lor nutritivă.

Urbanizarea și schimbările în obiceiurile consumatorilor, inclusiv călătoriile, au crescut numărul persoanelor care cumpără și mănâncă alimente pregătite în locuri publice. Globalizarea a declanșat cererea crescândă a consumatorilor pentru o varietate mai largă de alimente, rezultând un lanț alimentar global din ce în ce mai complex și mai lung.

Pe măsură ce populația lumii crește, intensificarea și industrializarea agriculturii și a producției animale pentru a satisface cererea tot mai mare de alimente creează atât oportunități, cât și provocări pentru siguranța alimentelor.Se prevede că schimbările climatice vor avea un impact asupra siguranței alimentelor.

Aceste provocări creează o responsabilitate mai mare asupra producătorilor și manipulatorilor de alimente pentru a asigura siguranța alimentelor. Incidentele locale pot evolua rapid în situații de urgență internațională datorită vitezei și gamei de distribuție a produselor. În ultimul deceniu au apărut focare grave de boli transmisibile de alimente pe fiecare continent, adesea amplificate de comerțul globalizat.

Prin Ziua Mondială a Siguranței Alimentelor, OMS își continuă eforturile de a integra siguranța alimentară în agenda publică și angajează toți actorii din lanțul alimentar - de la producție la consum - pentru a promova conștientizarea siguranței alimentare și a lua măsuri concrete pentru a reduce povara bolilor de origine alimentară.

Astfel, OMS lansează următoarele apeluri la acţiune:

• Asigură-te că e sigur! - Guvernele trebuie să asigure alimente sigure şi nutritive pentru toţi;
• Cultivă-le în siguranţă! - Producătorii din agricultură şi sectorul alimentar trebuie să adopte bune practici;
• Păstrează-le în siguranţă! - Operatorii trebuie să se asigure că mâncarea este sigură;
• Mănâncă în siguranţă! - Toţi consumatorii au dreptul la mâncare sigură, sănătoasă şi nutritivă;
• Uniţi-vă pentru siguranţă! - Siguranţa alimentară este o responsabilitate comună.

Tabacismul în prezent a obținut proporții pandemice și constituie o problemă alarmantă pentru întreaga comunitate mondială. Procentul fumătorilor crește în țările sărace și în curs de dezvoltare.

Fumatul este o deprindere atit de răspîndită în cît oamenii rar se gîndesc la urmările lui.

Toxicitatea tutunului o resimte fiecare care încearcă pentru prima oară să fumeze. Din cauza tusei, amețelei, vomei nimeni nu poate fuma prima țigară pînă la capăt, în așa fel organismull se împotrevește substanțelor toxice din tutun.

Toate produsele din tutun, indiferent de calitatea lor, conțin mai multe substanțe chimice nocive, care dăumează organismului. Printre ele aste nicotina, care ajunge în sînge nu numai prin rețeaua capilarelor sanguine ale plămînelor dar și prin membrana mucozitară a cavității bucale, faringelui, esofagului și stomacului, unde fumul pătrunde împreună cu saliva. Nicotina influențează negative metabolismul în celule nervoase și dereglează funcția centrelor vitale, Fumul de tutun conține oxid de carbon care se leagă cu hemoglobina din sînge, substanță necesară la schimbul de gaze dintre organism și mediul înconjurător. Creșterea concentrației oxidului de carbon în sînge duce la slăbirea auzului, văzului, dereglarea mișcărilor, impune plămînii, inima și creerul să funcționeze mai intens. Substanțele toxice,ce se conțin în fumul de tutun nimerind în organism slăbesc memoria, atenția, il fac pe om mai nervos, excitabil, micșorează rezistența organismului la diferite infecții.

Mulți din fumători suferă de cefalee, amețeli, insomnie simptome caracteristice dereglării sistemului nervos.

Savanții au dovedit, că între fumat și unele boli cornice și acute( tuberculoza, boli alergice, gastro-intestinale, cardiovasculare, cancer) există o legătură directă.Fumătorii se îmbolnăvesc mai fregvent și fac boli cornice de două ori mai multe decît nefumători. Numărul de boli între fumători e de două ori mai mare decît printre nefumători. Deosebit de dăunător este acțiunea fumatului de tutun asupra organelor respiratorii. Fumatul inspirat excită căile respiratorii și dereglează funcția de protecție a membranei mucozitare, înlesnește pătrunderea în organism a diferitor microbi inclusiv a micobacteriilor Roch, care provoacă tuberculoza.

Aproape toți fumătorii suferă de așa numita bronșita a fumătorilor care în majoritatea cazurilor duce la apariția unor afecțiuni cronice de plămîni. Conform datelor unor savanți din 100 de cazuri de TBC și cancer pulmonar 95 și 90, respectiv, revin fumătorilor.

Fumătorii de 13 ori mai des se îmbolnăvesc de angor pectoral, de12 ori mai des de infarct miocardic. Fiecare al șaptelea om, care fumează mulți ani la rînd suferă de afecțiuni vasculare ca endarterită obliterantă.

Se interzice fumatul femeilor gravide. Nicotina influiențează asupra embrionului care reține și tulbură dezvoltarea copilului cu mult înainte de nașterea lui. Fumatul duce la mărirea procentului morbidității premature. Se interzice fumatul în perioada alaptării copilului la sîn.

Combaterea fumatului sa transformat într-o problemă socială serious.