Fii un erou al spălării mîinilor

În fiecare an, la nivel mondial, sunt înregistrate peste 1,7 miliarde de cazuri de diaree la copii. Circa 760.000 de copii mor înainte de a împlini vîrsta de cinci ani din cauza diareii și a pneumoniei. 80% dintre maladii și afecțiuni se transmit prin atingere. Potrivit Oalrganizației Mondiale a Sănătății spălatul pe mîini este una dintre cele mai eficiente și accesibile modalități pentru a reduce riscul de infecții diareice cu 30-50%, cel de infecții respiratorii – cu 21-45%. Spălarea pe mîini poate proteja 1 din 3 copii care se îmbolnăvesc de diaree și 1 din 5 copii care se îmbolnăvesc de infecții respiratorii.

Germenii (bacteriile, virușii și paraziții) au mai multe căi de transmitere. Principalul factor favorizant dezvoltării și înmulțirii acestora este reprezentat de mîinile murdare. 

Boli de la mîini murdare

• Infecții intestinale (boala diareică, holera, dizenteria) - acestea sunt prezente în special vara, cînd mediul ambiental este favorabil pentru proliferarea rapidă a acestor microorganisme. Este suficientă atingerea cu mîinile murdare a alimentelor sau a buzelor și simptomele vor apărea rapid - diaree, greață, vărsături și alte manifestări de toxiinfecție. Dacă sunt agresive, pot conduce la deshidratare și chiar se pot dovedi fatale (în special în cazul categoriei de vîrstă mică).
• Hepatita A, „boala mîinilor murdare”, se răspîndește prin alimente sau apă contaminate, poate fi transmisă și prin contact personal apropiat.
• Salmonella, o bacterie ce cauzează stări grave, poate fi contactată de pe suprafețele unde au stat alimentele crude, în special carne.
• Paraziții intestinali.
• Boli ale aparatului respirator. Afecțiuni respiratorii care se răspîndesc prin mîini murdare includ rinovirusurile (banala răceală și gripa), adenovirusurile, boala gură-mînă-picior, dar și varicela, pneumonia, meningita, infecțiile cu streptococ de grup A și B. Îmbolnăvirile respiratorii se transmit prin picături pe care le strănută sau care ies o dată cu tusea sau strănutul în aer de la o persoană infectată. Acestea pot ajunge pînă la o distanță de 1 m, se pot depune pe obiecte, apoi le atingeți cu mîinile și o duceți la gură sau la nas. Mulți pun palma la gură cînd tușesc, apoi dau mîna cu alții și așa se transmite microbul. La strănut, tuse este indicată folosirea unui șervețel de unică folosință. Cînd un membru al familiei are o răceală, spălarea frecventă a mîinilor poate ajuta la reducerea răspîndirii infecției în casă.
• Infecții și alte boli ale pielii.
• Infecții ale ochilor.
• Infecțiile nosocomiale - infecții preluate de pacienții din spitale de la alți pacienți sau membri ai personalului: stafilococul auriu meticilino-rezistent, clostridium difficile, enterococii rezistenți la vancomicină, E. Coli și pseudomonas, etc.

Care sunt cele mai murdare obiecte din viaţa noastră

Mîinile reprezintă cea mai expusă parte a corpului la germeni care pot produce îmbolnăviri. În timpul unei zile, atingem foarte multe obiecte (haine, telefon, tastatura computerului, rechizitele școlare, jucăriile, toaleta și altele) și efectuăm diferite activități care, chiar dacă nu murdăresc mîinile, le pot contamina. Prin atingerea gurii, nasului, ochilor sau alimentelor, acești germeni ajung în organism. Mediul în care locuim este invadat de microbi, care se înmulţesc rapid şi se ascund unde te aştepţi mai puţin.

Tastatura calculatorului sau ecranul telefonului mobil au o importantă încărcătură bacteriană. Sunt studii care au demonstrat că tastatura unui computer poate fi adesea mult mai mizerabilă decît toaleta. La fel şi în cazul telefonului mobil, care a devenit un accesoriu aproape indispensabil omului. Specialiştii recomandă ca aceste obiecte să fie şterse cel puţin o dată pe zi cu un şerveţel umed, un dezinfectant, cu alcool sanitar, sau spray anti-bacterian. Sfatul epidemiologilor este de a se evita împrumutarea telefonului între prieteni pentru a vedea poze, a asculta melodii sau a-şi nota numere de telefon, pentru a nu contribui la infectarea aparatului.

Coșurile de la supermarket, balustradele, barele din transportul public, banii nu sunt obiecte sterile. Suprafețele lor sunt pline cu mii de bacterii care, ingerate în condiții favorabile, devin capabile să determine îmbolnăvirea.

Medicii recomandă să fiți foarte atenţi cum folosiți vesela în localurile publice, deoarece şi aceasta poate fi un factor de transmitere a bolilor. Orice doză de băuturi trebuie spălată înainte de a se consuma din ea şi bine ar fi să se consume cu paiul şi nu direct cu aplicarea gurii pe orificiul respectiv. Băutul din  sticlă este de preferat celui din pahare, pentru că nu este garanţia igienizării corecte a veselei. În alimentaţia publică este interzisă cîrpa de şters vesela şi ar trebui să existe doar tăvi de scurs pe care paharele se pun cu gura în jos.

Toaletele, mai ales cele publice, din şcoli, birouri sau localuri de alimentaţie publică, sunt principala sursă de contaminare cu germeni patogeni. Manipularea imprudentă a instalaţiilor sanitare şi spălatul insuficient favorizează riscul îmbolnăvirii.

Rosul unghiilor este o problemă. Zona de sub unghii este un rezervor de microbi.

Nu uitați de obiceiul de a spăla bine fructele şi legumele pe care le mîncați.

Nu în ultimul rînd, trebuie să faceți frecvent curat în casă, eventual să faceți dezinfecţie cu substanţe pe bază de clor.

Mîna este principalul factor prin care organismul se poate contamina. O concluzie a medicilor arată că mulţi nu ştiu să se spele corect pe mîini, astfel încît să îndepărteze cît mai mult din încărcătura bacteriană. Folosirea săpunului și a apei este capabilă să distrugă 99% din toți patogenii. Igiena mîinilor este foarte importantă și foarte ușoară.

Spălatul pe mîini în cinci pași

Pasul 1: umeziți mîinile

În primul rînd, folosiți apă din belșug. Temperatura apei nu contează, atît timp cît nu vă irită pielea.  

Pasul 2: adaugați săpun

Odată ce v-ați udat mîinile, aplicați săpun îndeajuns cît să vă acopere palmele, pe față și pe dos. Spălarea frecventă a mîinilor cu săpun antibacterian este cea mai bună metodă de prevenire a îmbolnăvirii (virusurile și bacteriile sunt împiedicate să pătrundă în mucoase).

Pasul 3: tehnica spălării mîinilor

Următorii șase pași trebuie să dureze cel puțin 20 de secunde.

• Începeți frecîndu-vă palmele cu o mișcare circulară.
• Acum insistați pe dosul palmelor, împreunînd degetele de la ambele mîini cînd le clătiți cu apă.
• Apoi frecați palmele una de cealaltă, împreunînd degetele în timp ce faceți aceasta.
• Acum frecați dosul unei mîini de palma celeilalte mîini, incluzînd și degetele în acest proces.
• Apucați degetul mare cu cealaltă mînă și rotiți-o, ca să-l spălați bine.
• La final, frecați vîrful degetelor printr-o mișcară circulară în ambele sensuri de palma mîinii opuse. Repetați și pentru cealaltă mînă.

Pasul 4: clătiți mîinile

Acum clătiți-vă mîinile pînă se duce tot săpunul.

Pasul 5: ștergeți-vă pe mîini

Uscați-vă mîinile folosind un prosop. Prosopul pluşat, folosit pentru a şterge mîinile, dacă este umed şi este mediu de cultură pentru toţi microbii de pe lume, inclusiv pentru cei cu transmitere digestivă. Puteți folosi role absorbante de bucătărie.

Este bine să închideți robinetul cu un şerveţel. Există robinete care se pot împinge cu dosul palmei, adică cu acea parte a mîinii cu care nu veniți în contact cu alimentul pe care îl mîncați. Închiderea clanţei de la uşa toaletei să o faceți cu partea cît mai puţin expusă a palmei, podul palmei de exemplu, şi mai puţin cu degetele. 

După ce ați pus mîna pe mînerul ușii și pe întrerupătorul de la bec, ar fi recomandat să vă ștergeți din nou pe mîini cu un șervețel antibacterian.

Cînd trebuie să vă spălați pe mîini?

Sunt diverse momente într-o zi obișnuită cînd spălarea mîinilor este foarte importantă, cum ar fi:

• înainte de fiecare masă și înainte de a găti
• înainte de a lua medicamente
• înainte de a atinge fața, gura, ochii, nasul
• după ce ați fost afară (pentru plimbare, joacă, grădinărit, pentru plimbarea cîinelui etc.)
• după venirea de la serviciu sau de la școală, grădiniță
• după ce ați înotat în bazin sau într-o apă folosită de mai multe persoane
• după ce ați fost la baie (un singur gram de materii fecale umane poate conține 1 trilion de germeni)
• după ce ați pus mîna pe alimente crude, cum ar fi legumele și carnea
• după ce v-ați jucat sau mîngîiat animalele, inclusiv animalele pe care le creșteți în casă
• după ce ați aruncat gunoiul
• după ce faceți curat în casă
• după ce ați tușit, ați strănutat sau v-ai suflat nasul
• după ce ați schimbat scutecul
• după ce ați vizitat un prieten bolnav
• după ce ați stat alături de o persoană care a tușit, a strănutat sau și-a suflat nasul

Spălarea frecventa și corespunzătoare a mîinilor trebuie sa devină o constantă în orarul zilnic. Ea te protejează de îmbolnăvire și ajută la protejarea tuturor persoanelor cu care întri în contact. Pînă la urmă, lupta împotriva microbilor depinde de tine şi se află în mîinile tale.

Cu privire la vaccinarea contra gripei sezoniere s-a demarat campania de vaccinare în cadrul Centrului de Sănătate Soroca.

Îndemnăm populația în special persoanele ce suferă de afecțiuni cronice,gravidele,copiii să se vaccineze.

Pentru a profita de vaccinul antigripal sau a vă informa despre acesta este necesar să vă adresați la medicul de familie.

Prima bogăție a omului este sănătatea.Aveți grijă de sănătatea dumneavoastră și a celor din jur.

Ziua Mondială a Sănătății Mintale are loc în fiecare an pe 10 octombrie. Este o reamintire a importanței unei sănătăți mintale bune și a necesității de a acorda prioritate și de a investi în sănătatea mintală. Prin integrarea sprijinului pentru sănătate mintală în răspunsul la situații de urgență, comunitățile își pot consolida reziliența colectivă și capacitatea de a se recupera după crize.

Este nevoie de a consolida sprijinul pentru sănătate mintală acordat comunităților și persoanelor aflate în situații de criză, cum ar fi dezastrele naturale, conflictele și pandemiile. Este recunoscut faptul că „catastrofa” se poate referi și la dificultăți personale, cum ar fi epuizarea profesională, durerea sau schimbările semnificative din viață.

Pe lângă hrană, apă și medicamente, supraviețuitorii au nevoie și de sprijin psihosocial și de sănătate mintală pentru a face față, a se recupera și a reconstrui. Pachetul de servicii minime pentru sănătate mintală și asistență psihosocială oferă soluții dovedite în situații de urgență, asigurând îngrijire coordonată și promptă, care reduce suferința, consolidează bunăstarea și construiește răspunsuri mai incluzive.

Sănătatea mintală este o parte integrantă a sănătății. Este o stare de bine în care indivizii își realizează propriile abilități, pot face față evenimentelor stresante ale vieții și pot contribui la viața comunității. Sănătatea mintală este o precondiție pentru o economie productivă și o societate incluzivă și depășește problemele individuale sau de familie.

Crizele precum dezastrele naturale, conflictele și urgențele de sănătate publică provoacă suferință emoțională, una din cinci persoane suferind de o afecțiune mintală. Sprijinirea bunăstării mintale a indivizilor în timpul unor astfel de crize nu este doar importantă - salvează vieți, le oferă oamenilor puterea de a face față, spațiul pentru a se vindeca și a se recupera și reconstrui nu doar ca indivizi, ci și ca comunități. De aceea, este esențial ca toți, inclusiv oficialii guvernamentali, furnizorii de servicii medicale și sociale, personalul școlar și grupurile comunitare, să se unească. Lucrând mână în mână, putem asigura că cei mai vulnerabili au acces la sprijinul de care au nevoie, protejând în același timp bunăstarea tuturor.

Informații cheie

50. Aproape toate persoanele afectate de situații de urgență se confruntă cu suferință psihologică, care, de obicei, se ameliorează în timp.
50. Una din cinci persoane (22%) care au trecut prin război sau conflict în ultimii 10 ani suferă de depresie, anxietate, tulburare de stres posttraumatic, tulburare bipolară sau schizofrenie.

50. Până la sfârșitul anului 2024, peste 123 de milioane de oameni au fost strămutați forțat în întreaga lume. Un procent uimitor de 71% dintre aceștia sunt găzduiți în țări cu venituri mici și medii, unde sistemele de sănătate sunt deja sub presiune. În aceste contexte, accesul la servicii de sănătate mintală este extrem de limitat.
50. Urgențele perturbă semnificativ serviciile de sănătate mintală și reduc disponibilitatea îngrijirilor de calitate.
50. Persoanele cu afecțiuni mintale severe sunt deosebit de vulnerabile în timpul situațiilor de urgență și au nevoie de acces la îngrijire medicală mintală și la alte nevoi de bază.

Majoritatea persoanelor afectate de situații de urgență experimentează sentimente de anxietate, tristețe, lipsă de speranță, probleme de somn, oboseală, iritabilitate, furie sau dureri. Această suferință psihologică se ameliorează de obicei în timp, dar unii oameni dezvoltă ulterior o afecțiune mintală.

Se estimează că 13% dintre populațiile afectate de conflicte au forme ușoare de depresie, anxietate și tulburare de stres posttraumatic, în timp ce tulburările mintale moderate sau severe afectează 9%. În mediile afectate de conflicte, depresia crește odată cu vârsta și este mai frecventă la femei. Persoanele cu afecțiuni severe sunt deosebit de vulnerabile în timpul și după situațiile de urgență și au nevoie de acces la nevoi de bază și îngrijiri clinice.

Potrivit OMS, sănătatea mintală s-a înrăutățit la nivel mondial după pandemie. Un sondaj Eurobarometru realizat în 2023 a arătat că aproape 1 din 2 persoane (46% din populația UE) s-a confruntat cu probleme emoționale sau psihosociale, cum ar fi sentimentul de deprimare sau de anxietate.

În multe țări occidentale, tulburările mintale sunt principala cauză a dizabilității, responsabile pentru 30-40% din concediile medicale cronice și costând aproximativ 3% din PIB.

În Republica Moldova, potrivit datelor Studiului național al prevalenței factorilor de risc pentru bolile netransmisibile (STEPS, 2021), 18,3% din populația adultă (18 – 69 ani) au acuzat simptome de depresie și 1,7% de respondenți s-au adresat după asistență la specialiști. Dintre cei care s-au adresat după ajutor, 55% au primit tratamentul necesar.

       Conform datelor statistice preliminare incidența prin maladii psihice a fost de 227,5 cazuri la 100 mii de locuitori în anul 2024, comparativ cu 2023 când au fost înregistrate 251,7 cazuri la 100 mii locuitori. La copii de vârsta 0 – 17 ani s-au înregistrat în anul 2024 - 258, 9 cazuri la 100 mii locuitori, comparativ cu anul 2023– 240,1 caz la 100 mii locuitori.

Împreună putem crea

o lume mai bună și mai incluzivă

Ce este autismul?

Autismul este o afecţiune considerată drept una dintre cele mai frecvente tulburări ale copilăriei, mai frecventă decât cancerul, diabetul şi sindromul Down. Statisticile internaţionale ne arată că 1 din 68 de copii suferă de autism, iar datele înregistrate în ultimii ani indică o creştere continuă a numărului acestora.

Este o tulburare de origine neurobiologică ce afectează copilul până la vârstă de 3 ani, până la această vârstă deficienţele sunt evidente şi poate fi stabilit un diagnostic. Autismul implică toate palierele de dezvoltare, cognitiv, comportamental, motricitate grosieră, motricitate fină, practic sunt afectate toate laturile care privesc dezvoltarea normală a unui copil.

Autismul nu este o boală, ci o tulburare de comportament, din acest motiv diagnosticul nu poate fi pus prin analize de sânge, analize ADN sau alte investigaţii clinice. Singurul mod prin care un medic psihiatru în pediatrie pune diagnosticul de autism este prin analizarea comportamentului copilului. De aceea, implicarea părintelui este esenţială, pentru că el trebuie să observe primul dacă apare ceva anormal în dezvoltarea celui mic.

Semnale de alarmă pentru părinţi

Primele semne care pot indica o Tulburare de Spectru Autist sunt vizibile încă din perioada în care copilul este sugar. Nu îşi caută mama cu privirea, nu se uită după obiectele care se mişcă, nu arată cu degetul, nu răspunde cu zâmbet la zâmbet, nu gângureşte, nu răspunde la sunetele scoase de adulţi, nu reacţionează la expresiile faciale ale celor din jur, nu râde şi nu-şi manifestă bucuria, nu rosteşte niciun cuvânt, toate acestea pot reprezenta indicii ale unei tulburări.

Există însă şi situaţii în care copilul se dezvoltă normal până la vârsta de 2 ani, are toate abilităţile necesare vârstei sale, adică merge, vorbeşte, interacţionează firesc, iar brusc, în jurul vârstei de 2 ani, îşi pierde toate aceste achiziţii.

Diagnosticare precoce

Interventia timpurie este cheia obtinerii unor rezultate optime pentru copiii cu autism.

Oamenii de stiinta au demonstrat ca perioada maxima de dezvoltare a creierului uman se afla undeva intre varsta de 0 si 3 ani, fapt ce sugereaza intr-un mod cat se poate de evident ca perioada in care trebuie sa se inceapa interventia terapeutica trebuie sa se gaseasca undeva in acest interval.

REPERE DE DIAGNOSTICARE PRECOCE A AUTISMULUI:

1. Este în cea mai mare perioadă a timpului anxios şi speriat
2. Îşi acoperă urechile cu mâinile atunci când se aud anumite zgomete
3. Uneori este autoagresiv sau agresiv cu cei din jur
4. Uneori manifestă teamă nejustificată
5. Nu manifestă nevoia de afecţiune
6. Are reacţii anormale faţă de stimuli normali
7. Când este dus într-un loc necunoscut nu manifestă interes pentru explorarea mediului
8. Are probleme de alimentaţie sau de somn
9. Manifestă aversiune faţă de schimbări şi se manifestă prin crize de plâns
10. Are anumite reacţii corporale repetitive cum ar fi bătutul din palme sau legănatul
11. Nu reacţionează la anumite tonalităţi ale vocii
12. Uneori aveţi impresia că nu aude atunci când vorbiţi cu el
13. Nu imită expresiile faciale sau gestuale
14. Lipseşte comunicarea non-verbală
15. Nu încearcă să vă atragă în activităţile lui
16. Nu se uită la lucrurile pe care le priviţi şi dumneavoastră
17. Nu priveşte spre un obiect pe care îl indicaţi
18. Nu răspunde atunci când este strigat pe nume
19. Nu imită ceea ce faceţi
20. Îşi fixează privirea spre un punct fix şi o menţine mai mult de 1 minut
21. Nu răspunde la instrucţiuni simple (hai la mama, vino la mine)
22. Nu vă aduce obiectele indicate de dumneavostră
23. Are comportamente repetitive faţă de anumite obiecte (exemplu: învârte roţile de la maşinuţe foarte mult timp)
24. Nu urmăreşte cu privirea persoanele sau obiectele care se mişcă în câmpul lui vizual
25. Are o hipersensibilitate la sunete, unele dintre ele provocând crize de plâns şi nimic din ceea ce faceţi nu îl calmează
26. Începe să plângă fără un motiv pe care să-l puteţi depista, iar aceste episoade de plâns durează o perioada îndelungată
27. Este dificil de calmat atunci când plânge
28. Evită de cele mai multe ori contactul vizual atât cu dumneavostră cât şi cu ceilalţi
29. Nu întinde mâinile atunci când vreţi să îl luaţi în braţe
30. Zâmbeşte foarte rar sau deloc
31. Nu reacţionează atunci când îi acordaţi atenţie
32. Adopta posturi bizare
33. Nu îi place să fie atins sau luat în braţe
34. Uneori pare insensibil la durere
35. A încetat să mai folosească anumite cuvinte pe care înainte le folosea
36. Copilul nu răspunde la solicitările adultului (decât când "vrea") şi pare că nu aude sau nu înţelege ceea ce i se cere
37. Copilul protestează în momentul în care i se cere ceva şi se insistă pentru primirea unui răspuns
38. Jocul îi este marcat de un caracter stereotip (foloseşte obiectele sau jucăriile mereu în acelaşi fel, de exemplu: le închide/deschide, bate cu obiectele în anumite locuri, le învârte etc)
39. Copilul nu foloseşte obiectele în scopul lor uzual (le linge, scutură, plimbă sticle pe care le umple şi le goleşte etc)
40. Prezintă probleme de alimentaţie şi probleme ale somnului
41. Nu doreşte să folosească cuvinte cu sens de comunicare
42. Merge pe vârfuri
43. Ecolalia (repetarea la nesfârşit a unor sunete, cuvinte, reclame tv etc)
44. Poate să nu observe când pleacă şi când vine părintele de la serviciu

Dacă vă regăsiţi copilul ca prezentând câteva din simptomele de mai sus şi dacă asta se întâmplă cu o frecvenţă şi o intensitate mică, motivele de îngrijorare sunt minime, dar dacă regăsiţi în comportamentul copilului multe din caracteristicile din listă, probabil are nevoie de ajutor suplimentar.

Importanța terapiei în autism

Tulburarea de spectru autist poate să apară în orice familie, indiferent de rasă, etnie, zonă geografică sau nivel de educaţie. Nu se poate vindeca, dar cu intervenţie timpurie intensivă, până la 50% dintre copiii cu autism pot duce o viaţă independentă.

Prin terapie, copilul învaţă, într-un mod structurat, cum să vorbească, cum să se comporte, cum să fie independent. Fără terapie simptomele autismului se agravează în timp. De aceea neintegrarea copilului diagnosticat într-un program individualizat de terapie specifică îl privează de toate aceste achiziţii, acest copil riscând să se transforme, în final, într-un adult neintegrat şi de cele mai multe ori, instituţionalizat.

Anual în Republica Moldova sunt depistate în jur de

800-1000 de cazuri noi de îmbolnăviri de cancer mamar.

Aproximativ 10 la sută dintre acestea pierd lupta cu boala

chiar în primul an de la depistarea maladiei,

cauza principală fiind diagnosticarea tardivă a bolii.

98% dintre cazurile de cancer la sân ar putea fi tratate

dacă ar fi depistate la timp

Cancerul mamar este o afecțiune în care celulele care alcătuiesc glanda mamara încep să crească anormal într-o manieră necontrolată. Aceste celule se fragmenteaza mai rapede decat celulele sanatoase si continua sa se acumuleze, formand un nodul sau o masa. Celulele se pot raspandi (metastaza) din san la ganglionii limfatici sau spre alte parti ale corpului.

Cancerul glandei mamare (CGM) este cel mai frecvent tip de cancer la femei, incidenţa căruia fiind în continuă creştere. În fiecare an sunt diagnosticate peste 335.000 de cazuri noi în Europa şi 178.480 în Statele Unite ale Americii. Una din 8 femei pe pământ riscă să dezvolte cancer de sân de-a lungul vieţii. În Republica Moldova în ultima perioadă de timp specialiştii în domeniu remarcă o creştere sporită a numărului pacientelor cu cancer al glandei mamare. Această afecţiune se plasează pe locul II în structura morbidităţii prin patologii oncologice şi alcătuieşte 11,8%-12% din toate tumorile maligne înregistrate. La populaţia feminină incidenţa CGM creşte din an în an, înregistrând în anul 2012 – 871 cazuri noi, ceea ce constituie 49,6‰oo, iar în anul 2016 – 1170 cazuri (63,3‰oo). Spre regret, anual în ţara noastră se constată o creştere lentă, dar sigură şi a mortalităţii de această maladie: în anul 2012 au decedat 490 femei, iar în anul 2016 – 673 femei. Incidenţa cancerului mamar e determinată prioritar din contul femeilor ce depăşesc vârstă de 50 de ani. Acest fenomen este caracteristic şi pentru Republica Moldova – 77,6% paciente cu CGM au o vârstă de peste 50 de ani.

Cauza exactă a cancerului mamar este necunoscută. Hormonii feminini și vîrsta înaintată joacă un rol important în determinarea cancerului mamar.

Riscul de cancer mamar crește odata cu vîrsta: 

• această boală este rară la femeile mai tinere de 35 de ani
• riscul de cancer mamar la femeile între 30 și 40 de ani este de aproximativ 1 la 250 de femei, în timp ce pentru femeile între 40 și 50 de ani este de 1 la 70
• cele mai multe cazuri apar la femei în vîrsta de peste 50 de ani
• cancerul mamar este mai frecvent la femeile albe față de cele negre, hispanice sau asiatice
• 99% din cazurile de cancer mamar apar la femei, aproximativ 1% din toate cazurile apar la bărbați adulți

Femeile care au avut cancer mamar la unul dintre sani are un risc crescut de a dezvolta un al doilea sau un nou cancer. Cancerul mamar poate recidiva la nivelul aceluiasi san, in celalalt san sau in alte zone ale organismului, cum ar fi plamanii, ficatul, creierul sau oasele. 

Riscul unei femei pentru cancer mamar este crescut daca mama, sora, fiica sau 2 sau mai multe rude apropiate, cum ar fi verisoarii, au antecedente de cancer mamar, in special daca au fost diagnosticate inaintea varstei de 50 de ani. 

Femeile care mostenesc anumite mutatii genetice la nivelul genelor BRCA1 si BRCA2 au un risc mult mai mare de a face cancer mamar. Rudele pacientilor cu cancer mamar, care poarta de asemenea, aceste modificari au risc mai mare de a dezvolta, cancer mamar, colonic sau ovarian. Se estimeaza ca aproximativ 5% – 10% din cazurile de cancer de san sunt legate de mutatii genetice mostenite de la parinti. 

          Odata diagnosticata hiperplazia atipica sau carcinom lobular in situ sau dupa 2 sau mai multe biopsii pentru anumite afectiuni necanceroase, riscul de cancer mamar creste. 

          Femeile ai caror sani au fost expusi la varste tinere la cantitati semnificative de radiatii la nivelul sanilor, in special cele tratate pentru limfomul Hodgkin, au un risc crescut pentru cancer mamar. Cu cat femeia este mai tanara cand face radioterapie, cu atat riscul de cancer mamar este mai crescut. 

          Femeile care nasc primul copil dupa varsta de 30 de ani au risc mai crescut de a face cancer mamar fata de cele care au primul copil inainte de 30 de ani. 

          Terapia de substitutie hormonala postmenopauza (medicamente care contin estrogen pentru a trata simptomele menopauzei) facuta mai mult de 4 ani creste riscul de cancer mamar. Riscul revine la normal dupa ce terapia este intrerupta.

          Varsta primei menstruatii mai mica de 12 ani si debutul menopauzei dupa varsta de 55 de ani cresc riscul de cancer mamar. 

          Femeile care nu au fost niciodata gravide au un risc mai mare de cancer de san decat femeile care au avut una sau mai multe sarcini

          Cresterea in greutate dupa menopauza, in special dupa menopauza naturala sau dupa varsta de 60 de ani, poate creste riscul de cancer mamar. 

          Femeile care au o dieta bogata in grasimi sunt mai susceptibile de a face cancer mamar fata de cele cu o dieta saraca in grasimi. 

          Consumul abuziv de bauturi alcoolice creste riscul pentru cancer mamar. 

Traumatismul glandei mamare de asemenea estre o cauză în apariția cancerului la sân.

Un factor de bază în apariția cancerului mamar îl consider pe cel psihologic. Un studiu american recent denotă că dintre toate femeile care au cancer la glanda mamară, în SUA, 80% au avut un somn mai mic de 6 ore.

Vîrsta tînără la nașterea primului copil scade riscul de cancer mamar. 

Alaptarea scade riscul de cancer mamar. Beneficiul pare a fi mai mare la femeile care au alaptat mai mult de 12 luni sau care au alaptat mai multi copii.

Cancerul mamar in stadiu incipient este adesea depistat ocazional printr-o mamografie, inainte de a fi aparut orice fel de simptome.

Simptomele cancerului mamar includ:

• un nodul la nivelul sanului sau axilei aparut de curand
• schimbari in marimea, forma sau aspectul unui san
• ingrosarea unei mici portiuni sau o zona care se simte diferit de tesutul inconjurator
• modificarea pielii de pe sani, cum ar fi o cuta sau o pata
• scurgeri sau sangerari la nivelul mamelonului care apar la strangerea acestu
• modificari ale mamelonului, cum ar fi retractia sau inversia
• cojirea, scalarea sau exfolierea zonei pigmentate a pielii din jurul mamelonului sau a pielii de pe san
• inrosirea sau corodarea pielii de pe san
• un nodul la nivelul sanilor la barbati

In cazul in care observati oricare dintre aceste semne sau simptome este nevoie de un consult medical pentru evaluare.

Fiecare din metodele contemporane de diagnostic ale cancerului de glanda mamara au aportul lor în depistarea precoce şi aprecierea caracterului tumorilor palpabile ale glandelor mamare.

Cancerul de san se diagnosticheaza cu ajutorul urmatoarelor teste si proceduri:

• Examen clinic al sanilor. Medicul verifica ambii sani si ganglionii limfatici din axila, pentru a depista noduli sau alte anomalii
• Mamografie de screening. O mamografie este o radiografie a sanului si este una dintre cele mai frecvente metode de depistare precoce a cancerului de san, care poate adesea depista tumori care sunt prea mici pentru a putea fi palpate de medic.
• Ecografie de san. Ecografia foloseste undele sonore pentru a produce imagini ale structurilor din interiorul corpului. Astfel, poate fi utilizata pentru a determina daca un nou nodul mamar este o masa solida sau un chist umplut cu lichid.
• Biopsie. Este singura modalitate definitiva de stabilire a diagnosticului de cancer. In cazul in care este depistat un nodul mamar, se extirpa o mica portiune din el pentru a fi analizat microscopic pentru a se cauta prezenta celulelor canceroase.
• Rezonanta magnetica de san (RMN). RMN-ul de san foloseste un magnet si unde radio pentru a crea imagini ale interiorului sanului. Este mult mai sensibila fata de mamografie in detectarea tumorilor la femeile care au un istoric familial de cancere mamare semnificativ. 

Cu cat este depistat mai precoce cancerul mamar, cu atat este mai usor de tratat si cu sanse de reusita mai mari.

Autoexaminarea sanilor  este o procedura simpla pentru detectarea nodulilor mamari de catre femeile insasi. Ea trebuie practicată cu regularitate. Trebuie să ne examinăm în fața oglinzii și să observăm dacă există careva diferențe dintre forma glandelor mamare, adică partea stângă și partea dreaptă. La fel, prin palparea efectuată cu regularitate femeia poate observa apariția unui nodul. Atunci când apare ceva ce nu a existat până atunci, adresarea la medic este cea mai efectivă metodă de profilaxie. Noi îndemnăm femeile să nu le fie teamă, fiindcă nu orice nodul este un cancer sau o stare precanceroasă. Există multe forme de maladii benigne, unele se tratează medicamentos, altele prin metode chirurgicale, prin care evităm apariția cancerului.

In cazul in care, la o femeie care a fost tratata pentru cancer mamar, apar modificari neobisnuite in zona tratata sau in celalalt san sau daca apar ganglioni palpabili sau dureri osoase, se recomanda consultul medical urgent.