Anual, pe data de 2 octombrie marcăm Ziua Națională fără alcool, scopul căreia este informarea populației generale despre daunele consumului de alcool pentru a contribui la stimularea renunțării la această deprindere nocivă.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), alcoolul este a treia cauză de boală și moarte prematură pentru populația generală, fiind responsabil de apariția a peste de 200 de boli. Printre acestea se numără tulburările neuropsihice, bolile cardiovasculare, ciroza hepatică, cancerul, accidente, traume sau violența.

La nivel global, circa 3 milioane de decese anual sunt atribuite consumului de alcool, ceea ce reprezintă 5,3% din totalul deceselor înregistrate. Consumul nociv de alcool este responsabil pentru 7,1% din povara globală a bolii pentru bărbați și 2,2% pentru femei. Alcoolul este principalul factor de risc pentru mortalitatea prematură și invaliditatea în rândul celor cu vârsta cuprinsă între 15 și 49 de ani, reprezentând 10% din toate decesele din această grupă de vârstă.

În regiunea europeană a OMS se consumă cea mai mare cantitate de alcool și ca rezultat, anual, sunt înregistrate aproape 1 milion de decese. Totodată, în Europa, 58 milioane de oameni sunt considerați mari consumatori de alcool, 23 de milioane fiind dependenți de alcool (5,4% din bărbații de 18-64 ani și 1,5% dintre femeile de aceeași vârstă).

Totodată, în Europa, 58 milioane de oameni sunt considerați mari consumatori de alcool, 23 de milioane fiind dependenți de alcool (5,4% din bărbații de 18-64 ani și 1,5% din femeile de aceiași vârstă).

Republica Moldova se află în topul ţările cu cel mai mare consum de alcool pe cap de locuitor în lume, deși în ultimii ani se atestă o diminuare a acestuia fenomen: de la 19,4 litri de alcool pur pe cap de locuitor în a.2016, la 12,9 litri în 2019 (Observatorului Global al Sănătății al OMS), totuși nivelul de consum este destul de înalt. Șase din zece persoane sunt consumatori curenți de alcool, arătă datele preliminare ale Studiului național al gospodăriilor privind prevalența factorilor de risc ai bolilor netransmisibile (STEPS, 2021), bărbații consumă mai mult decât femeile și situația este similară în toate grupele de vârstă. De menționat că, în Republica Moldova, unul din patru decese (26,1%) este asociat consumului de alcool.

Consumul prelungit de alcool in cantitati mari si consumul abuziv pentru o scurta durata au numeroase efecte nocive asupra sanatatii. Alcoolul este toxic pentru celulele organismului, mai ales atunci cand se depaseste limita recomandata de consum.

Boala hepatica cronica

Alcoolul reprezinta cea mai frecventa cauza a bolii hepatice cronice. Bolile hepatice cauzate de abuzul de alcool includ ficatul gras, hepatita si ciroza. Ciroza, care este o forma ireversibila a bolii hepatice apare la aproape 30% dintre consumatorii de alcool in exces.

Femeile sunt mai predispuse riscului contractarii bolilor de ficat, fiind susceptibile la dezvoltarea de complicatii de la o etapa mult mai timpurie decat barbatii. Bolile hepatice si mai ales ciroza hepatica prevaleaza din ce in ce mai mult si in randul tinerilor.

Infertilitate

Barbatii si femeile pot avea probleme de fertilitate. Alcoolul este toxic pentru spermatozoizi, iar consumul exagerat de alcool reduce numarul de spermatozoizi si calitatea spermei. Femeile care vor sa ramana insarcinate trebuie de asemenea sa evite consumul de alcool.

Cancerul

Multe tipuri de cancer sunt direct legate de consumul cronic de alcool. Aici sunt incluse cancerul gurii, faringelui, esofagului, de san, colon, ficat.

Anxietatea si depresia

Consumul prelungit de alcool poate duce la probleme de sanatate mintala, cum ar fi anxietatea si depresia.

Simptomele de sevraj

Persoanele care fac abuz de alcool vor resimti simptome de sevraj, greata si voma, palpitatii cardiace, transpiratie, “frisoane” si dificultate in a dormi.

Pierderi de memorie

Pierderile de memorie se manifesta prin incapacitatea de a-si aminti detalii ale evenimentelor care au avut loc in timpul consumului de alcool. Acestea pot sa apara chiar si dupa numai cateva pahare, gravitatea lor crescand direct proportional cu cantitatea consumata.

O forma aparte de leziuni cerebrale dezvoltate ca urmare a consumului de alcool este sindromul Korsakoff, care se caracterizeaza prin probleme persistente de memorie si invatare, cauzate de o deficienta de vitamina B1.

Leziunile cerebrale provocate de abuzul de alcool

Persoanele care fac abuz de alcool in mod frecvent sunt expuse riscului de a suferi leziuni cerebrale mai avansate si mai persistente, ce pot duce la tulburari cognitive generalizate. Aceste efecte se pot prezenta sub forma pierderilor de memorie si dificultatii in rezolvarea de probleme.

Alcoolul incepe sa afecteze creierul unei persoane imediat ce patrunde in fluxul de sange. In cazul unei persoane sanatoase, ficatul metabolizeaza rapid alcoolul si ajuta organismul sa scape rapid de acesta. Totusi, atunci cand o persoana consuma bauturi alcoolice in exces, ficatul nu va mai putea filtra alcoolul suficient de repede, iar acest lucru declanseaza schimbari imediate in creier. De-a lungul timpului, consumul excesiv de alcool poate afecta atat creierul, cat si ficatul, provocand daune de durata.

Consumul excesiv de alcool poate avea efecte de lunga durata asupra neurotransmitatorilor din creier, scazand sever eficacitatea lor. De asemenea, alcoolul distruge celulele ce intra in alcatuirea creierului si atrofiaza tesutul cerebral. Unele persoane cu antecedente de consum excesiv de alcool dezvolta si deficiente nutritionale care, la randul lor, afecteaza in continuare functia creierului.

Manifestarile exacte produse de leziunile cerebrale formate in urma consumului de alcool depind de sanatatea generala a unei persoane. In plus, este importanta cantitatea de alcool consumata, dar si capacitatea ficatului de filtrare.

Efecte ale alcoolului pe termen scurt

De indata ce alcoolul patrunde in sange, se schimba si modul in care functioneaza creierul. Consumul moderat de alcool poate provoca urmatoarele efecte temporare:

• Dezinhibitie;
• Reducerea abilitatilor si a capacitatii de organizare;
• Schimbari ale starii de dispozitie;
• Tulburari de concentrare;
• Dificultate in formarea de noi amintiri;
• Somnolenta;
• Stare depresiva;
• Modificarea nivelurilor de energie;
• Pierderea memoriei;
• Capacitate slaba de judecata;
• Reducerea capacitatii de control a miscarilor, inclusiv intarzierea reflexelor (aceste aspecte pot afecta capacitatea individului de a conduce vehicule).

Etanolul din alcool actioneaza ca o otrava asupra organismului. Astfel, persoanele care consuma cantitati foarte mari de alcool pot suferi simptomele unei intoxicatii, deoarece ficatul nu mai este capabil sa metabolizeze corect si rapid alcoolul primit. Supradoza de alcool poate afecta capacitatea creierului de a sustine functiile vitale ale organismului si reprezinta, din acest motiv, o urgenta medicala. Simptomele includ:

• Varsaturi;
• Convulsii;
• Bradicardie;
• Dificultatea de a ramane treaz;
• Lesin;
• Scaderea temperaturii corporale;
• Pierderea reflexului de deglutitie.

Un sevraj etanolic lasat netratat poate duce, in cele din urma, la deces. De asemenea, leziunile cerebrale suferite pot fi permanente si severe, afectand pe viata persoana in cauza, chiar daca supravietuieste.

Cu cît concentratia de alcool din sange este mai mare, cu atat riscurile sunt mai mari. Consumul masiv al unor bauturi alcoolice tari este capabil sa produca cele mai multe efecte negative. In plus, persoanele cu corpuri mici sau cele cu un istoric de boli hepatice sunt, de asemenea, mult mai vulnerabile la intoxicatia cu alcool.

Efectele alcoolului pe termen lung

In timp, abuzul de alcool poate provoca leziuni cerebrale permanente. In continuare sunt prezentate cele mai importante dintre acestea.

Sindromul Wernicke-Korsakoff

Sindromul Korsakoff apare adesea dupa un episod de encefalopatie Wernicke, aceasta reprezentand o disfunctie acuta a creierului corelata cu consumul de alcool. Cele doua afectiuni, denumite impreuna sindrom Wernicke-Korsakoff, se regasesc la persoanele cu deficit sever de tiamina sau vitamina B1. Abuzul de alcool face ca organismul sa absoarba cu dificultate acest nutrient, dar trebuie stiut ca acest lucru se poate intampla si in alte situatii, precum in tulburarile de alimentatie severa, in boli oncologice sau in SIDA.

Unele dintre cele mai frecvente simptome ale encefalopatiei Wernicke sunt reprezentate de:

• Confuzie si dezorientare care persista cu mult dincolo de perioada de betie;
• Malnutritie urmata de scadere semnificativa in greutate;
• Tulburari de oculomotricitate;
• Tulburari de echilibru.

Dupa encefalopatia Wernicke, persoana in cauza poate dezvolta semne ale sindromului Korsakoff. Aceasta tulburare este un tip de dementa si se manifesta prin:

• Tulburari de memorie, in special incapacitatea de a forma noi amintiri;
• Capacitate redusa de a lua decizii si de a organiza anumite activitati;
• Alterarea starii de dispozitie si schimbarea personalitatii;
• Halucinatii;
• Inrautatirea progresiva a declinului cognitiv, incluzand afectarea vorbirii, a vazului, a sistemului urinar si a sistemului gastro-intestinal.

Totusi, trebuie stiut ca suplimentele de vitamine si abstinenta totala de la alcool sunt factori ce pot inversa simptomele sindromului Wernicke-Korsakoff in primii 2 ani de la oprirea consumului de alcool.

Sindromul alcoolismului fetal

Consumul de alcool in timpul sarcinii este nociv pentru fatul aflat in dezvoltare. Consumul frecvent, chiar si in cantitati moderate, poate provoca o afectiune cunoscuta sub numele de Efectele Alcoolismului Fetal, iar in cazul consumului abuziv prelungit cauzeaza Sindromul Alcoolismului Fetal, care este si mai grav. Acesti copii vor suferi de o multime de dizabilitati cognitive. Astfel, simptomele variaza in functie de severitate si pot include:

• Dizabilitati intelectuale;
• Hiperactivitate;
• Memorie slaba;
• Tulburari de concentrare;
• Coordonare deficitara;
• Tulburari vizuale si auditive.

Traumatisme cranio-cerebrale

Consumul de alcool reprezinta un factor de risc pentru leziunile traumatice suferite la nivelul creierului, deoarece poate provoca accidente rutiere, caderi, lupte etc. Pe termen scurt, leziunile de la nivelul capului pot provoca dezorientare si confuzie. De asemenea, inflamatia tesutului cerebral poate sa survina si sa puna viata in pericol. Accidentarile severe ale capului pot fi chiar fatale, deoarece afecteaza capacitatea creierului de a controla functiile esentiale, cum ar fi respiratia sau mentinerea tensiunii arteriale.

Efectele pe termen lung ale traumatismelor cranio-cerebrale pot include:

• Simptome asemanatoare cu cele ale dementei, precum tulburarile de memorie, modificarea comportamentului sau schimbarile starii de dispozitie;
• Cresterea riscului de a dezvolta boala Alzheimer sau boala Parkinson;
• Tulburari ale fluxului de sange de la nivelul creierului.

Efectele psihologice ale alcoolului

Alcoolul are numeroase efecte psihologice, printre care si:

• Tulburari de personalitate si schimbari de dispozitie;
• Tulburari de concentrare;
• Depresie;

Dependenta este cel mai semnificativ efect psihologic. De-a lungul timpului, persoanele care consuma cantitati mari de alcool dezvolta toleranta fata de acesta si devin dependente. Acest lucru inseamna ca alcoolul este dorit de creier, iar atunci cand nu este primit apare sevrajul.

Dependenta determina persoanele sa continue consumul de alcool, chiar si atunci cand devine daunator. Persoanele cu dependenta severa pentru alcool pot dezvolta o complicatie periculoasa legata de intreruperea consumului, numita delirium tremens. Delirium tremens se caracterizeaza prin anxietate, insomnie, pofte intense pentru alcool, paranoia, halucinatii sau iluzii. Fara tratament, delirium tremens poate fi o afectiune letala, deoarece poate produce convulsii, fluctuatii periculoase ale tensiunii arteriale, varsaturi excesive si diaree.

Alte efecte asupra organismului

Alcoolul face mai mult decat sa dauneze creierului, deoarece deterioreaza practic orice sistem din organism. Astfel, pot sa apara:

• Hipertensiune arteriala;
• Aritmii;
• Boli cardiovasculare;
• Boli hepatice;
• Insuficienta renala;
• Pancreatita;
• Alterarea sistemului imunitar;
• Cresterea riscului de boli oncologice (cancer de esofag, san, ficat, colon).

De asemenea, in urma consumului de alcool pot sa apara agresivitatea si violenta, elemente ce pot avea multiple consecinte negative.

Pe tot parcursul lunii septembrie a fiecărui an, vorbim despre boala uitării sau altfel spus boala Alzheimer.

     Boala Alzheimer reprezintă o formă progresivă de demență. Dementa este un termen mai larg folosit pentru a face referire la afectiunile cauzate de leziuni cerebrale sau de diverse boli ce afecteaza negativ memoria, gandirea si comportamentul.

      Boala Alzheimer este o boală neurodegenerativă progresivă care afectează semnificativ memoria, comportamentul și numeroase funcții cognitive, interferând cu desfășurarea activităților cotidiene. Este o boală cu debut lung, asemănătoare cu demența senilă, fiind diagnosticată de cele mai multe ori în stadii avansate și este cauzată, printre altele, de un deficit metabolic ce duce la acumularea în celulele nervoase a unei substanțe numite beta amiloid.

     La debut, sunt afectate regiunile creierului care controlează memorarea și gândirea, persoanele se plâng de faptul că se confruntă cu episoade de uitare. De aceea, pierderile de memorie sunt printre primele simptome constatate la persoanele afectate, semne ce ar trebui să dea bănuieli în principal membrilor familiei.

     Oamenii de știință nu pot spune cu exactitate care este cauza principală a declanșării bolii Alzheimer. S-a constatat, însă, ca istoricul familial joaca un rol important, așadar poate fi catalogată drept o boală ereditară. Din acest motiv se recomandă efectuarea unor teste genetice pentru depistarea bolii, mai ales în cazul în care exista antecedente în familie.

    Persoanele cu boala Alzheimer de cele mai multe ori repetă unele afirmații și întrebări de mai multe ori, uită de anumite  conversații, întâlniri sau evenimente, pot uita numele membrilor familiei și obiectelor cotidiene și în cele din urmă au probleme cu găsirea cuvintelor potrivite pentru a identifica obiecte, a-și exprima careva gânduri sau a lua parte la conversații.

     Boala Alzheimer provoacă o scădere a capacității de a lua decizii și judecăți rezonabile în situațiile de zi cu zi. De exemplu, o persoană poate face alegeri sărace sau necaracteristice în interacțiunile sociale sau poate purta haine nepotrivite pentru vreme. Poate fi mai dificil să răspunzi eficient la problemele de zi cu zi, cum ar fi arderea alimentelor pe aragaz sau situații de conducere neașteptate.

    Schimbările cerebrale care apar în boala Alzheimer pot afecta stările de spirit și comportamentele. Astfel pot apărea următoarele probleme asociate precum depresia, apatia, modificare de dispoziție, poate dispărea încrederea în alte persoane, devin agresivi, pot fi paranoici cu diferite iluzii  că cineva îi fură sau vreau să-i otrăvească.

      Nu există până în prezent posibilitatea unei vindecări, fiind progresivă și ireversibilă. O persoană afectată de boala Alzheimer trăiește în medie 8-10 ani de la apariția primelor simptome, dacă nu intervin alte cauze intercurente de moarte însă cu ajutorul medicamentelor se  poate îmbunătăți temporar sau încetini progresia simptomelor. Aceste tratamente pot ajuta uneori persoanele cu boala Alzheimer să maximizeze funcția și să mențină independența pentru un timp. Diferite programe și servicii pot ajuta persoanele cu boala Alzheimer și persoanele care le îngrijesc.

    Stigma socială este consecința informații insuficiente privind demența Alzheimer și poate avea numeroase consecințe pe termen scurt și lung, cum ar fi: înstrăinarea în cadrul familiilor sau a grupului social de prieteni; acordarea de îngrijiri insuficiente pacienților; întârzierea diagnosticului; refuzul sprijinului de specialitate; depersonalizarea individului afectat.

Tel: 0(230)2-27-10  - anticamera,     Centrul Comunitar de Sănătate Mintală tel:0(230)2-11-35

Email: cs.soroca@ms.md,                      email: ccsm.soroca@ms.md

Progresele în tehnologie și dezvoltarea socială au dus la creșterea disponibilității produselor chimice, inclusiv a medicamentelor, produselor de uz casnic, pesticidelor, soluțiilor acide, bazice etc. Substanțele/amestecurile chimice potențial periculoase pot fi găsite în interiorul și preajma locuinței, în stradă, la locul de muncă, locurilor publice etc. Toate substanțele chimice au potențialul de a fi toxice, iar riscurile pentru sănătate ale acestora utilizate pe scară largă pot fi subestimate. Orice activitate care implică substanțe chimice poate avea un impact asupra stării de sănătate a populației. Indiferent de vârstă, persoanele, în special copiii se pot intoxica urmare pătrunderii intenționate sau accidentale a produselor chimice aparent inofensive în organismul uman. Intoxicațiile acute de etiologie chimică constituie o problemă semnificativă de sănătate publică globală, atât din cauza frecvenței, cât și a gravității lor, iar cazurile cresc de la o zi la alta din cauza schimbărilor în stilul de viață și comportamentul social. Numărul exact de intoxicații poate fi mai mare, deoarece multiple cazuri nu sunt raportate. Efecteleintoxicației variază de la boli pe termen scurt la leziuni cerebrale, comă și chiar moarte.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a estimat că, numărul cazurilor deintoxicații acute accidentale variază între 3,5-5 milioane de cazuri în întreaga lume în fiecare an. Dintre acestea, 3 milioane de cazuri sunt severe, ducând la 20.000 de decese anual. Cele mai frecvente cazuri de intoxicație intenționată în țările industriale implică supradozare cu analgezice, medicamente anti-anxietate și antidepresive. Totuși, cele mai frecvente cauze în țările asiatice sunt pesticidele agricole rezultate din autointoxicare, în special în zonele rurale, unde există o rată de letalitate de 10-20%. În țările în curs de dezvoltare, diferiți factori contribuie la creșterea numărului de cazuri de intoxicații, inclusiv sporirea anuală a volumului de substanțe chimice utilizate atât în producție, cât și pentru utilizare în condiții casnice de populație, acumularea în mediul înconjurător a unor cantități enorme de diverse produse chimice, existența lacunelor în reglementarea utilizării produselor chimice, mai cu seamă a produselor de uz fitosanitar, medicamentelor etc.

În Republica Moldova, începând cu anul 2016, Centrul Național de Sănătate Publică (azi Agenția Națională pentru Sănătate Publică) a inițiat Săptămâna de prevenire a intoxicațiilor acute neprofesionale exogene de etiologie chimică (IANEEC). Anul curent, Săptămâna Națională de prevenire a IANEEC este organizată în perioada 19-25 septembrie 2022, cu genericul „Nu lăsaţi substanțele chimice să vă corodeze sănătatea!”.

Ce produse chimice mai frecvent pot provoca intoxicație?

În rândul produselor potențial toxice se numără medicamentele, pesticidele,
produsele chimice de uz casnic, detergenți, solvenți, vopsele, monoxidul de carbon,
produsele cosmetice etc.

Medicamentele reprezintă peste jumătate din expunerile potențial toxice și
afectează toate categoriile de vârstă. Un copil poate ingera medicamentele găsite în casă sau un adult i-ar putea administra neintenționat o supradoză decât cea prescrisă de un specialist sau indicată în prospect. Nu toate aceste medicamente sunt disponibile sub formă de pastile, unele fiind sub formă de plasturi adezivi pe care un copil le poate lipi pe piele sau le poate pune în gură și suge, altele sub formă lichidă, siropuri. Luând în considerare circumstanțele în care a avut loc intoxicația, putem distinge:
- Intoxicațiile voluntare: supradozajul a fost intenționat, ca în cazul sinuciderii.
intoxicaţia cu medicamente este cauza morţii în 90% din cazurile de sinucidere.
- Intoxicațiile accidentale: sunt foarte frecvente în rândul consumatorilor de
medicamente. Pot fi consecința amestecării medicamentelor, a supradozajului
neintenționat sau a interacțiunii cu alte medicamente sau cu alte substanțe (cum ar fi
alcoolul).

Produse de curățare și alte produse chimice de uz casnic

Cazurile de intoxicație pot apărea în urma ingerării sau inhalării de substanțe
chimice de uz casnic, cum ar fi înălbitor sau detergenți pentru vase, baie, rufe etc. Odată ce ajung în organism aceste produse pot provoca leziuni ale tractului gastrointestinal sau căilor respiratorii, unele pot provoca arsuri ale pielii, mucoaselor. Concomitent, trebuie să reținem că, unele produse de îngrijire personală, cum ar fi demachiantul, cosmetice, soluția de îndepărtare a lacului de unghii, parfumul, antiperspirantul, gelul de duș, chiar și săpunul pot fi otrăvitoare dacă sunt ingerate, inhalate.

Pesticidele utilizate de persoanele fizice pe terenurile particulare de obicei sunt achiziționate din piețe, magazine agricole și dacă sunt utilizate cu neglijență, pot afecta sănătatea utilizatorului, mai cu seamă a copiilor. Conform unui studiu al "BMC Public Health" (anul 2020) aproximativ 385 de milioane de cazuri de intoxicații acute cu pesticide au loc anual în întreaga lume, provocând circa 11.000 de decese.

Intoxicația cu vopsea este un eveniment mai frecvent întâlnit în sezonul cald, deoarece în acest moment se efectuează principalele lucrări de reparații, vopsire în interiorul/exteriorul locuințelor. Vopselele sunt extrem de toxice datorită compușilor lor constanți ai metalelor grele, așa-numitelor otrăvuri metalice (plumb, arsenic, zinc, cupru) sau compușii acestora. Solvenții (toluen, dimetil cetonă, butanol, acetat de butil etc.) sunt cele mai periculoase componente ale vopselei, datorită volatilității ridicate, au un effect iritant local asupra pielii, mucoasei ochilor, nazofaringelui și orofaringelui.

Alcoolul - intoxicația cu alcool poate surveni urmare consumului de băuturi
alcoolice propriu zise sau acesta poate fi găsit și în parfum, apă de gură, produse de
curățare, dezinfectante pentru mâini și medicamente. Potrivit datelor OMS (anul 2019) la nivel global, 3 milioane de decese în fiecare an au fost cauzate de consumul nociv de alcool, ceea ce reprezintă 5,3% din totalul deceselor. Aproximativ 1 din 20 de decese este rezultatul unei boli, vătămări, accident, omor sau sinucidere legate de consumul abuziv de alcool. În general, 5,1 % din povara globală a bolilor și rănilor este atribuită alcoolului, măsurată în anii de viață ajustați în funcție de dizabilități (DALY).

Monoxidul de carbon - un gaz extrem de toxic fără culoare, miros, gust, mai puțin dens decât aerul rezultat din oxidarea incompletă a compușilor ce conțin carbon în timpul procesului de ardere, una dintre nocivitățile întâlnite frecvent în mediul care afectează viața noastră. Riscul de a fi expus la monoxidul de carbon este favorizat de sistemele de încălzire din locuinţe (aragaze, sobe, şeminee, etc.) care nu sunt bine întreţinute, la care lipsește sau este instalat prost coșul de evacuare, defectele vizibile și funcţionarea mai mult de 2 ore a acestora fără aerisire periodică. Unele studii demonstrează că, 30 % din numărul de persoane cu intoxicații severe cu CO decedează, iar 11% din supraviețuitori au tulburări neurologice. O treime prezintă tulburări de personalitate. Printre factorii care agravează pronosticul se numără alterarea stării de conștiență la prezentare, vârsta înaintată, boli cardiovasculare preexistente etc.

Care sunt simptomele intoxicației cu substanțe chimice?

Cele mai răspândite cauze ale intoxicațiilor în Republica Moldova:

• disponibilitatea în familii a multiplelor medicamente, soluții, detergenți;

• păstrarea produselor chimice, inclusiv a medicamentelor, pesticidelor, vopselelor  

   în vizorul copiilor;

• reambalarea produselor în recipiente confundabile cu apa, alimentele;
• neglijarea și lăsarea copiilor fără supraveghere și accesul liber al acestora la

   produse chimice potențial periculoase;

• manipularea produselor chimice (pesticidelor, vopselelor, solvenților, 

   detergenților etc.) în apropierea copiilor, supuși riscului de expunere;
• prelucrarea părților corpului copiilor cu preparate de uz veterinar;
• nerespectarea indicațiilor medicului sau a dozei menționate în prospect la
   administrarea medicamentelor;

• exploatarea surselor de încălzit, inclusiv a sobelor în stare tehnică deplorabilă;

• situația socio-economică precară a familiei etc.
 

Măsurile de prevenire

• Asigurați-vă că păstrați produsele chimice în dulapuri încuiate.
• Nu lăsați substanțele/amestecurile chimice nesupravegheate, în special acolo unde copiii pot ajunge la ele, chiar și pentru o clipă.
• Păstrați medicamentele și articolele de uz casnic în recipientele lor originale pentru a evita confuzia privind conținutul sticlei. Nu le depozitați în apropierea
  alimentelor.
• După utilizare, asigurați-vă că capacul produsului este strâns și sigur.
• Citiți cu atenție etichetele de pe produse chimice, inclusiv medicamentele. Nu vă referiți niciodată la medicamente drept „bomboane” – acest lucru poate determina copiii să considere că este inofensiv pentru a mânca.
• Nu amestecați niciodată substanțele chimice. Uneori, amestecarea substanțelor chimice poate duce la combinații mortale. De exemplu, amestecarea înălbitorului și amoniacul poate crea gaze toxice.
• Învață-ți copiii despre efectele produselor chimice. Este important, ca copiii să cunoască că, substanțele chimice sunt periculoase și nu trebuie atinse și nici întrun caz consumate.
• Exploatați cu maximă prudență și verificați periodic sobele și alte surse de încălzit, instalați sisteme de detectare de fum, gaz.

În perioada 16-22 septembrie, marcăm Săptămâna Europeană a Mobilității, celebrată în acest an cu tema „Conexiuni mai bune”. Ea reprezintă o campanie privind mobilitatea urbană și își propune să încurajeze autoritățile locale europene să aplice și să promoveze măsuri durabile în domeniul transporturilor și invitarea cetățenilor să încerce și alte modalități de deplasare în afara automobilului. De asemenea, obiectivul principal al acțiunii este de promovare a formelor alternative de transport ecologic, precum mersul pe jos sau cu bicicleta și de a sublinia faptul că mobilitatea sporeşte în mod clar calitatea vieţii în oraşe, ajutând la reducerea poluării aerului, poluării fonice, a accidentelor şi la reducerea numărului persoanelor obeze.

Istoria Săptămânii Europene a Mobilității a început în anul 1998, când în Franța a fost proclamată o zi dedicată mobilității, sub deviza „În oraș fără mașină!”. De atunci, această inițiativă este reluată și celebrată anual, în fiecare lună de septembrie, unde orașele și metropolele sunt rugate să interzică, pentru o zi, circulația vehiculelor motorizate pe străzile lor. În acest fel, cetățenii au ocazia să vadă o fațetă diferită a orașelor în care trăiesc, fiind încurajați să utilizeze moduri de transport durabile și fiindu-le adresate campanii de sensibilizare cu privire la impactul asupra mediului al alegerilor pe care le fac în materie de mobilitate. Succesul acestei inițiative franceze a dus la lansarea în 2002 a Săptămânii Europene a Mobilității.

Comisia Europeană a stabilit două obiective ambițioase pentru mobilitatea urbană:

• eliminarea treptată din orașe a autoturismelor care folosesc carburanți convenționali până în 2050
• tranziția spre o logistică urbană cu emisii zero în marile centre urbane până în 2030

Pentru aceasta se va axa pe patru domenii prioritare:

• inovare
• digitalizare
• decarbonizare
• oameni

Impactul negativ al poluării aerului asupra sănătății este susținut de studiile recente ale Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), care estimează că anual în jur de 376.000 de decese premature în Uniunea Europeană sunt cauzate direct de poluarea aerului cu microparticule. Cu toate acestea, numărul deceselor legate de poluare a fost redus în jumătate în ultimii 30 de ani.

Mobilitatea este atât o necesitate socială cât şi una economică. Săptămâna Europeană a Mobilităţii ne ajută în continuare să privim mobilitatea în moduri noi şi să ne îndepărtăm de dominaţia automobilului personal către mijloace de transport mai sustenabile. Utilizarea unor mijloace de deplasare şi  transport nepoluante poate însemna oraşe mai bune şi aer mai bun – un mediu mai bun şi mai sănătos – şi co-beneficii în reducerea emisiilor nocive. Contextul urban oferă cea mai mare provocare pentru sustenabilitatea transportului în Europa. Oraşele noastre suferă în prezent cel mai mult din cauza blocajelor, calităţii slabe a aerului şi a poluării fonice. Creșterea traficului rutier determină:  poluarea aerului, poluare fonică, creșterea riscului de accidente rutiere. 

             Din fericire, mediul înconjurător urban oferă, de asemenea, multe alternative în ceea ce priveşte mobilitatea. Săptămâna Europeană a Mobilității pune în evidență mersul pe jos și mersul pe bicicletă și beneficiile pe care le pot avea pentru sănătate, mediu și economie. Variantele transportului public sunt disponibile unui număr mare de persoane, există şi opţiunea mersului pe jos şi a mersului cu bicicleta. Numărul tot mai mare de oameni care folosesc bicicleta ca mijloc de transport în unele oraşe din lume a determinat autorităţile locale de-a lungul timpului să adapteze infrastructura şi să găsească soluţii pentru siguranţa bicicliştilor. Pe distanţe nu foarte mari, mersul pe jos este sănătos. Dacă folosesc transportul public căştigă de două ori - o dată, pentru că fac economie la bani şi la carburanţi şi a doua oară, pentru că produc mai puţină poluare decât dacă ar fi la volanul propriei maşini.

Modurile de transport active, cum ar fi mersul pe jos și ciclismul, sunt lipsite de emisii și ajută la menținerea inimii și corpurilor noastre sănătoase.

• În fiecare an, un automobil emite substanţe nocive pentru mediul înconjurător echivalente cu de trei ori greutatea sa, în timp ce bicicleta nu poluează deloc. 
• De regulă, cei aflați în mașini se confruntă cu niveluri ale poluării de două ori mai mari decât pietonii sau bicicliștii. Diferența este dată de faptul că un mediu închis (cum este habitaclul unei mașini) este predispus la concentrații mai mari de poluanți în aer decât un mediu în aer liber.
• O persoană care merge pe bicicletă 6 ore/săptămână îşi diminuează riscul decesului prin boli cardio-vasculare de 4 ori comparativ cu riscul de deces pe care l-ar avea prin accidente rutiere.
• În medie, bicicliștii trăiesc cu doi ani mai mult decât cei care nu folosesc bicicleta și își iau cu 15 % mai puține zile de concediu atunci când se îmbolnăvesc.
• Un studiu de amploare efectuat în Norvegia a monitorizat un grup de bărbați în vârstă de 70-80 de ani și a constatat că 30 de minute de exercițiu fizic zilnic, cum ar fi mersul cu bicicleta, au făcut ca respectivii bărbați să trăiască cu până la cinci ani mai mult decât bărbații care nu au desfășurat nici o activitate fizică.
• O persoană, dacă patru zile pe săptămână face naveta cu bicicleta și pedalează 8 km pentru a ajunge la serviciu, evită 3 220 km de condus cu mașina anual sau echivalentul a 380 litri de carburant și a 750 kg de emisii de CO₂.
• În plus, mersul cu bicicleta este adesea cel mai rapid mod de deplasare în zonele urbane – mai ales la orele de vârf, astfel că bicicliștii petrec mai puțin timp în trafic și, în consecință, sunt mai puțin afectați de poluare.
• Mai mult, o distanţă de 500 de metri se parcurge foarte uşor pe jos, în doar opt minute. 
• 25 de minute de mers sprinten în fiecare zi ne poate prelungi viața cu până la șapte ani.
• Experții sunt de acord că ar trebui să facem cel puțin 6 000 de pași în fiecare zi pentru a ne îmbunătăți sănătatea și 10 000 de pași pentru a mai pierde din greutate. Pare mult, însă dacă mergem pe jos la serviciu, și rămânem activi pe durata întregii zile, putem ajunge repede să îi facem.

Campania europeană de promovare a mobilității urbane durabile reprezintă o oportunitate perfectă de a explica provocările cu care se confruntă orașele în efortul lor de a opera o schimbare la nivel comportamental și de a avansa pe calea elaborării unei strategii mai durabile în materie de transport.

Este cunoscut faptul că primăvara este sezonul în care se activează alergiile provocate de polenul plantelor. Puțini cunosc, că între sfîrșitul lui iulie și sfîrșitul lui septembrie înflorește una din cele mai nocive plante, ambrozia, extrem de periculoasă pentru copii sau pentru cei cu un sistem imunitar hipersensibil.

Ambrozia (Ambrosia artemisiifolia) este o buruiana pe care oamenii o confundă cu pelinul, este originară din America de Nord. A fost adusă în Europa cu diferite cereale, fiind semnalată pentru prima dată în 1863 în Germania. Are o răspîndire largă în ţările din Europa, inclusiv în Republica Moldova. În popor mai este denumită și „iarba pîrloagelor”, ,,iarbă de paragină” sau „floarea pustiei”. Ea creşte pe marginea drumului și a cailor ferate, prin parcuri, în grădini, în culturile de cereale, de floarea-soarelui, terenurile lăsate în paragină.

Ambrozia este o plantă invazivă, extrem de adaptabilă la condiţiile climatice, rezistentă la secetă şi arşiţă. Agreează clima caldă, lumina și ploile de vară. Preferă solurile nisipoase, mai puţin fertile, uşor alcaline, fapt ce o plasează în categoria plantelor dominante, comparativ cu culturile agricole şi alte buruiene. Nu agreează copacii și vegetația deasă.

Este o plantă anuală, perenă cu tulpini puternic ramificate, care ating înălţimea de 50–100 cm, iar la maturitate poate avea înălţimea de 2 metri. Are rădăcina puternic dezvoltată, care pătrunde în sol pînă la 4,0 m. Frunzele de ambrozie sunt alungite și ascuțite la vîrf, lobate, cu pețioluri cu aripi de culoarea gri-verde argintie. Frunzele sunt așezate opus la baza tulpinii și alterne pe partea superioară și pe ramificații. Inflorescenţa din vîrful ramurilor se aseamănă cu un spic cu florile de formă alungită şi dispuse compact. Are o capacitate de fructificare și vitalitate deosebit de mare. O singură plantă matură poate elibera pînă la 8 miliarde de grăuncioare microscopice de polen cu diametrul de 20 microni și pînă la 30.000 de semințe, care își păstrează calitățile germinative timp de 40 de ani. Răspîndirea seminţelor şi a polenului se produce la distanţe considerabile prin intermediul vîntului şi prin alte modalităţi. Perioada de vegetaţie pentru ambrozie se încheie odată cu primele brume şi îngheţuri. Perioada de polenizare începe la sfîrșitul lunii iunie, cu un vîrf al concentrației de polen în aer în a doua jumătate a lunii august și se întinde pînă în octombrie. Pe durata zilei, polenul de ambrozie se ridică în aer de la răsăritul soarelui, concentrația atingînd nivelul maxim la amiază, nivelul minim fiind după ploaie și noaptea.

Polenul acestei plante, produs din abundență, este considerat un alergen foarte agresiv cu impact negativ asupra sănătăţii populaţiei. O cantitate de doar 5 - 10 granule polen/m³ aer este suficientă pentru a provoca frecvent alergii severe la persoanele sensibile. Statistic, peste 15% din populaţie este sensibilă la polenul de ambrozie. Se pot îmbolnăvi și cei fără predispoziție la alergii, dacă sunt expuși frecvent polenului extrem de alergen.

Alergia la ambrozie se manifestă în fazele uşoare prin strănut în salve, prurit nazal, ocular și faringian, lăcrimare și înroșire a ochilor, iar la persoanele hipersensibile poate provoca obstrucție nazală, rinoree apoasă, secreții nazale, tușe seacă, dispnee în special dimineață și seară, urticarie, eczemă. În cazul pacienților astmatici, polenul ambroziei poate declanșa tuse și crize de astm. Șocul anafilactic este cea mai gravă formă de reacție alergică, are un debut brusc și neașteptat, tablou clinic deseori dramatic și poate duce la deces prin obstrucția căilor aeriene și colaps vascular ireversibil, necesitând intervenţie medicală urgentă. Alergia la polenul de ambrozie este deseori interpretată și tratată ca o răceala persistentă care „nu răspunde” la tratament. Sunt frecvente complicațiile de tip sinuzită, polipoză, favorizarea infecțiilor.

La apariţia unora din simptomele descrise mai sus, în cazul în care plecaţi la plimbare în parc sau în pădure, este necesar să vă adresaţi de urgenţă după asistenţă medicală. Tratamentul pentru ambrozie este unul complex și trebuie să includă evitarea sau reducera expunerii la polen prin diverse mijloace de protecție și anume: reducerea timpului petrecut în aer liber în plin sezon polinic, închiderea ferestrelor în timpul zilei, atît acasă, cît şi în automobil, folosirea aparatelor de aer condiționat cu filtre, schimbarea hainelor după perioade îndelungate petrecute la aer liber şi efectuarea duşului după plimbare, spălarea frecventă pe faţă şi mîini, purtarea măştilor de model antigripă. Concomitent cu evitarea expunerii se vor ameliora și simptomele rinoconjunctivitei.

Tratamentul simptomatic al rinoconjunctivitei alergice trebuie recomandat de medicul de familie, medicul alergolog sau ORL. Imunoterapia alergen-specifică este singurul tratament care modifică cursul bolii. Tratamentul este benefic pentru rinoconjunctivită alergică sezonieră indusă de polen, atît la copii, cît și la adulți.

Ambrozia este o adevărată ameninţare pentru agricultură și mediu. Ea se stîrpește destul de greu și trebuie luate măsuri înainte ca planta să înflorească. Atunci cînd vîrful de creștere moare, ambrozia începe să ramifice de la bază și produce în continuare semințe, continuînd ciclul evolutiv. Acesta începe cam pe la 15 aprilie (în funcție de condițiile meteorologice). Dacă ambrozia nu a fost erbicidată sau eliminată mecanic pînă la 15 iulie, se ajunge la perioada în care începe să își scuture semințele, în funcție de cultura pe care a infestat-o. Este vorba de mii sau zeci de mii de semințe.

Există patru metode de combatere a ambroziei: combaterea manuală a ambroziei, adică smulgerea plantei din rădăcină sau tăiere repetată, cel puțin de trei ori, înainte de înflorire — cea mai eficientă metodă; combaterea mecanică a ambroziei prin lucrări agricole (tăierile trebuie adaptate la înălțimea tulpinilor, sub 5 cm de la nivelul solului); combaterea chimică a ambroziei prin erbicidare; combaterea biologică a ambroziei: infectarea culturilor agricole cu micelii ale unor specii de ciuperci din genurile entyloma, albugo, phillachora, verticillium și macrophomina sau în atacul dirijat al unor insecte fitofage.