Alăptarea este metoda optimă de hrănire a nou-nascutului, fiind cea mai naturală, economică si sigura cale de a asigura bebelușului nutrienții necesari dezvoltării fizice, dar si psiho-emotionale, prin legatura specială care se creează între mamă si sugar.

Laptele matern oferit exclusiv si la cerere copilului, nu doar că are proprietați nutritive care asigură necesarul de vitamine, minerale, proteine, lipide si lichide, dar este asimilabil și ușor digerabil. In plus, puține mămici știu că încă din primele momente după naștere, sînii lor secreta colostru, supranumit si aurul lichid. Astfel, prin punerea la sîn bebelușul va consuma colostru care îi va satisface toate nevoile, protejandu-l de virusuri, bacterii sau alergii, fiind bogat în carbohidrați, imunoglobuline si polipeptide, în combinații personalizate si concentrații maxime.  Acest colostru va pune cele mai solide baze pentru dezvoltarea sistemului imunitar al bebelușului.

In plus, alăptarea este cea care furnizează copilului sentimentul de protecție, intimitate, iubire si siguranță, sentimente absolut esețiale in dezvoltarea emoțională normală a bebelușului. De altfel, nutriția ca și toate celelalte alegeri pe care le facem in primele 1000 de zile, de la concepție și pînă la vîrsta de 2 ani iși pun amprenta asupra viitorului adult, iar gravidele și mamele pot influența activ procese esențiale în dezvoltarea copiilor lor.

Avantajele alăptării pentru mamă

• Suptul favorizează eliberarea oxitocinei care contribuie la stimularea involuţiei uterine după naştere.
• Există o legatură demonstrată de multe studii între alăptare şi descreşterea riscului de cancer ovarian şi de sân. Riscul scade cu cât perioada de alăptare pe parcursul vieţii este mai lungă.
• S-a demonstrat că, în ciuda faptului că în timpul sarcinii şi alăptării, densitatea osoasă scade, prin mobilizarea calciului, densitatea minerală revine şi chiar depăşeşte valoarea iniţială după înţărcare.
• Femeile care alăptează revin la greutatea dinaintea sarcinii mai repede decât cele care nu alăptează şi au un risc de obezitate mai mic ulterior în viaţă.
• În cazul femeilor cu diabet tip I studiile au arătat că în timpul alăptării prin conversia continuă a glucozei în galactoză şi lactoză, cantitatea de insulină necesară poate să fie scăzută cu 27%.
• În primele 6 luni de viaţă a copilului dacă menstruaţia nu s-a reinstalat şi copilul este alăptat exclusiv (cu un interval maxim de 6 ore între două mese în fiecare ciclu de 24 de ore), alăptarea poate să prezinte o protecţie contraceptivă de 98%.
• Alăptarea crează o legatură strânsă între mamă şi copil şi ajută mama să dezvolte un instinct matern puternic.

Avantajele alăptării pentru copil

• Laptele matern este alimentaţia cea mai potrivită pentru dezvoltarea optimă a copilului.
• Conţine substanţe care facilitează funcţionarea sistemului digestiv, renal, nervos şi cardiovascular.
• Laptele matern este mereu la temperatura optimă, steril şi nu necesită nici o resursă financiară pentru familie.
• Pune bazele sistemului imunitar prin hrănirea microbiomului copilului.
• Protejează copilul de infecţii (bacterii, viruşi şi fungi) prin imunoglobulinele şi enzimele pe care le conţine.
• Reduce riscul diabetului zaharat de tip I şi II şi riscul obezităţii şi al hiperocolesterolemiei.
• Reduce riscul alergic şi al astmului bronşic.
• Reduce riscul sindromului de moarte subită a bebeluşului.
• Favorizează dezvoltarea muşchilor feţei şi a dentiţiei.
• La prematuri reduce riscul enterocolitei necrozante şi a retinopatiei.
• Beneficiile psiho-emoţionale şi cognitive la copiii alăptaţi au fost demonstrate prin multe studii. Ataşamentul sigur de care beneficiază copiii alăptaţi creşte gradul de siguranţă, maturitate şi asertivitate. În ceea ce priveşte dezvoltarea cognitivă, la testele de inteligenţă s-au constatat scoruri semnificativ mai bune la copiii care au fost alăptaţi.

SIDA  este o afecțiune provocată de virusul imunodeficienței umane, HIV, care atacă și distruge progresiv sistemul imunitar al organismului. Maladia se întîlnește destul de frecvent și în rîndul adolescenților. Ea se manifestă prin infecții grave care determină pierderea accentuată în greutate, afecțiuni ale creierului și ale sistemului nervos central. Pentru a se reproduce, HIV trebuie să pătrundă într-o celulă a sistemului imunitar. Virusul pătrunde în organism prin contact sexual, prin contaminare cu sânge infectat sau de la mamă infectată la făt, în timpul sarcinii, al nașterii și al alăptării. HIV poate fi prezent în lichidele biologice, ca sânge, spermă, secreții vaginale și laptele matern.^[6] O persoană seropozitivă la HIV  nu prezintă în mod obligatoriu semnele bolii. Ea este totuși purtătoare de virus și deci susceptibilă să îl transmită. Transmiterea, pe cale sangvină (transfuzia sângelui sau a produselor sangvine contaminate, utilizarea de seringi infectate), pe cale transplacentară (de la mamă seropozitivă la copil, în timpul sarcinii) și în cursul alăptării materne cît și pec cale sexuală^[.33] 

HIV nu se transmite prin: aer (respirație, tuse, strănut), atingere, pupături (sărut "uscat"), îmbrățișare, alimente, apă, băi sau WC-uri publice, ștranduri, înțepături de țânțari sau alte insecte, folosirea în comun a rechizitelor, jucăriilor, tacâmurilor și veselei.  

Contactul sexual neprotejat si drogurile injectabile ameninta viata tinerilor deaceea este nevoie de o mai buna informare in cadrul liceelor despre riscurile infectarii cu HIV/SIDA pentru ca adolescentii sa cunoasca masurile de preventie a acestei afectiuni.

Ar trebui sa creasca și rata testarii adolescentilor pentru infectia HIV/SIDA pentru ca tinerii sa fie diagnosticati la timp si sa inceapa tratamentul si monitorizarea starii de sanatate de care au nevoie.

Diagnosticarea precoce poate tine boala sub control.

Descoperirea bolii din timp si inceperea tratamentului ar veni nu doar in sprijinul adolesecntilor afectati, ci si a celorlati cu care acestia intra in contact.  Clinic maladia evoluează în cîteva stadii:

Stadiul I: infecție acută cu HIV

În aproximativ 70-90%, simptomele asemănătoare gripei apar la două până la trei săptămâni după infectare, cum ar fi Febra, cefalee, dureri în gât, umflarea amigdalelor și ganglionilor limfatici și erupții cutanate. Simptomele durează de obicei câteva zile sau săptămâni și apoi dispar complet.

Chiar dacă nu există simptome, cineva care este deja infectat poate transmite virusul HIV altora. În acest moment, testul HIV este încă negativ. Anticorpii pot fi detectați în sânge doar la una până la trei luni de la infecție.

Stadiu II: asimptomatic

Sistemul imunitar reușește să realizeze un fel de echilibru între replicarea virusului și apărarea virusului. Fără terapie antiretrovirală, acest echilibru rămâne stabil timp de aproximativ opt până la zece ani. Cu toate acestea, virusul continuă să se înmulțească în acest timp și să distrugă celulele imune. În acest timp, majoritatea tinerilor cu HIV cu greu observă infecția.

Stadiul III.  stadiul simptomatic

În această fază a infecției cu HIV, apar diferite infecții, deoarece sistemul imunitar este deja semnificativ slăbit. Dar nu sunt (încă) amenințătoare de viață. Alte simptome sunt transpirațiile nocturne, atacurile de febră, modificările pielii (dermatită), diareea persistentă și bolile fungice (cauzate în principal de candida). Aproximativ 40% dintre cei infectați suferă de umflare a ganglionilor limfatici (limfadenopatie) în acest timp, motiv pentru care această etapă este cunoscută și sub numele de sindrom al ganglionilor limfatici.

Stadiu IV: SIDA

Această etapă se dezvoltă la aproximativ 10 ani de la infecție și este împărțită în diferite subetape. Dacă un pacient prezintă unul dintre următoarele simptome, medicul vorbește despre așa-numitul complex legat de SIDA:

Transpirații nocturne> 1 lună, diaree> 1 lună, febra> 1 luna, tuse uscată și dificultăți de respirație, pierdere în greutate, oboseala cronica.

Dacă există alte infecții grave cu anumiți agenți patogeni, cum ar fi pneumonia, bolile neurologice sau anumite tipuri de cancer, se vorbește despre imaginea completă a SIDA. Aceste boli sunt un semn că sistemul imunitar a fost deja grav afectat de virusul HIV.

Sunt supuși riscului mai mare adolescenţii şi tinerii care au relaţii sexuale,  care utilizează droguri, adolescenţii în conflict cu legea, victime ale violenţei şi traficului de fiinţe umane, adolescenţii fără tutela părinţilor, și copiii străzii.

Există două niveluri distincte de prevenire în infecţia cu HIV: primară şi secundară.

1. Prevenirea primară, considerată “adevărata” prevenire, pune accentul pe stoparea transmiterii infecţiei cu HIV. Acest lucru se realizează în principal prin programe de informare şi educare a comunităţii despre HIV şi SIDA, despre cum se transmite, dar mai ales cum nu se transmite HIV. Informarea corectă a populaţiei, inclusiv a tinerilor despre HIV  SIDA, eliminarea prejudecăţilor în legătură cu persoanele seropozitive, adoptarea unui comportament sexual care să nu pună în pericol propria sănătate şi a celorlalţi sunt prirogativele  educației  adolescenților. Cunoştinţele corecte şi un comportament inofensiv sunt unicele modalităţi de prevenire a infecţii cu HIV. În acest context, este important a cunoaşte căile de transmitere a infecţiei cu HIV şi modalităţile de prevenire, în fiecare situaţie de risc.

2. Prevenirea secundară constă în oferirea de servicii medicale şi sociale, atât pentru persoanele seropozitive cât şi pentru familiile acestora, în vederea încetinirii efectelor bolii şi transmiterea acesteia cu bună ştiinţă. Metodele de prevenire secundară implică tratamentul, îngrijirea şi suportul persoanelor care trăiesc cu HIV.Tratamentul și supravegherea se face  doar sub controlul medicului specialist.

MÎINI CURATE = SĂNĂTATE

În fiecare an, la nivel mondial, sunt înregistrate peste 1,7 miliarde de cazuri de diaree la copii. Circa 760.000 de copii mor înainte de a împlini vîrsta de cinci ani din cauza diareii și a pneumoniei. 80% dintre maladii și afecțiuni se transmit prin atingere. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății spălatul pe mîini este una dintre cele mai eficiente și accesibile modalități pentru a reduce riscul de infecții diareice cu 30-50%, cel de infecții respiratorii – cu 21-45%. Spălarea pe mîini poate proteja 1 din 3 copii care se îmbolnăvesc de diaree și 1 din 5 copii care se îmbolnăvesc de infecții respiratorii.

Germenii (bacteriile, virușii și paraziții) au mai multe căi de transmitere. Principalul factor favorizant dezvoltării și înmulțirii acestora este reprezentat de mîinile murdare. 

Boli de la mîini murdare

• Infecții intestinale (boala diareică, holera, dizenteria) - acestea sunt prezente în special vara, cînd mediul ambiental este favorabil pentru proliferarea rapidă a acestor microorganisme. Este suficientă atingerea cu mîinile murdare a alimentelor sau a buzelor și simptomele vor apărea rapid - diaree, greață, vărsături și alte manifestări de toxiinfecție. Dacă sunt agresive, pot conduce la deshidratare și chiar se pot dovedi fatale (în special în cazul categoriei de vîrstă mică).
• Hepatita A, „boala mîinilor murdare”, se răspîndește prin alimente sau apă contaminate, poate fi transmisă și prin contact personal apropiat.
• Salmonella, o bacterie ce cauzează stări grave, poate fi contactată de pe suprafețele unde au stat alimentele crude, în special carne.
• Paraziții intestinali.
• Boli ale aparatului respirator. Afecțiuni respiratorii care se răspîndesc prin mîini murdare includ rinovirusurile (banala răceală și gripa), adenovirusurile, boala gură-mînă-picior, dar și varicela, pneumonia, meningita, infecțiile cu streptococ de grup A și B. Îmbolnăvirile respiratorii se transmit prin picături pe care le strănută sau care ies o dată cu tusea sau strănutul în aer de la o persoană infectată. Acestea pot ajunge pînă la o distanță de 1 m, se pot depune pe obiecte, apoi le atingeți cu mîinile și o duceți la gură sau la nas. Mulți pun palma la gură cînd tușesc, apoi dau mîna cu alții și așa se transmite microbul. La strănut, tuse este indicată folosirea unui șervețel de unică folosință. Cînd un membru al familiei are o răceală, spălarea frecventă a mîinilor poate ajuta la reducerea răspîndirii infecției în casă.
• Infecții și alte boli ale pielii.
• Infecții ale ochilor.
• Infecțiile nosocomiale - infecții preluate de pacienții din spitale de la alți pacienți sau membri ai personalului: stafilococul auriu meticilino-rezistent, clostridium difficile, enterococii rezistenți la vancomicină, E. Coli și pseudomonas, etc.

Care sunt cele mai murdare obiecte din viaţa noastră

Mîinile reprezintă cea mai expusă parte a corpului la germeni care pot produce îmbolnăviri. În timpul unei zile, atingem foarte multe obiecte (haine, telefon, tastatura computerului, rechizitele școlare, jucăriile, toaleta și altele) și efectuăm diferite activități care, chiar dacă nu murdăresc mîinile, le pot contamina. Prin atingerea gurii, nasului, ochilor sau alimentelor, acești germeni ajung în organism. Mediul în care locuim este invadat de microbi, care se înmulţesc rapid şi se ascund unde te aştepţi mai puţin.

Tastatura calculatorului sau ecranul telefonului mobil au o importantă încărcătură bacteriană. Sunt studii care au demonstrat că tastatura unui computer poate fi adesea mult mai mizerabilă decît toaleta. La fel şi în cazul telefonului mobil, care a devenit un accesoriu aproape indispensabil omului. Specialiştii recomandă ca aceste obiecte să fie şterse cel puţin o dată pe zi cu un şerveţel umed, un dezinfectant, cu alcool sanitar, sau spray anti-bacterian. Sfatul epidemiologilor este de a se evita împrumutarea telefonului între prieteni pentru a vedea poze, a asculta melodii sau a-şi nota numere de telefon, pentru a nu contribui la infectarea aparatului.

Coșurile de la supermarket, balustradele, barele din transportul public, banii nu sunt obiecte sterile. Suprafețele lor sunt pline cu mii de bacterii care, ingerate în condiții favorabile, devin capabile să determine îmbolnăvirea.

Medicii recomandă să fiți foarte atenţi cum folosiți vesela în localurile publice, deoarece şi aceasta poate fi un factor de transmitere a bolilor. Orice doză de băuturi trebuie spălată înainte de a se consuma din ea şi bine ar fi să se consume cu paiul şi nu direct cu aplicarea gurii pe orificiul respectiv. Băutul din  sticlă este de preferat celui din pahare, pentru că nu este garanţia igienizării corecte a veselei. În alimentaţia publică este interzisă cîrpa de şters vesela şi ar trebui să existe doar tăvi de scurs pe care paharele se pun cu gura în jos.

Toaletele, mai ales cele publice, din şcoli, birouri sau localuri de alimentaţie publică, sunt principala sursă de contaminare cu germeni patogeni. Manipularea imprudentă a instalaţiilor sanitare şi spălatul insuficient favorizează riscul îmbolnăvirii.

Rosul unghiilor este o problemă. Zona de sub unghii este un rezervor de microbi.

Nu uitați de obiceiul de a spăla bine fructele şi legumele pe care le mîncați.

Nu în ultimul rînd, trebuie să faceți frecvent curat în casă, eventual să faceți dezinfecţie cu substanţe pe bază de clor.

Mîna este principalul factor prin care organismul se poate contamina. O concluzie a medicilor arată că mulţi nu ştiu să se spele corect pe mîini, astfel încît să îndepărteze cît mai mult din încărcătura bacteriană. Folosirea săpunului și a apei este capabilă să distrugă 99% din toți patogenii. Igiena mîinilor este foarte importantă și foarte ușoară.

Spălatul pe mîini în cinci pași

Pasul 1: umeziți mîinile

În primul rînd, folosiți apă din belșug. Temperatura apei nu contează, atît timp cît nu vă irită pielea.  

Pasul 2: adaugați săpun

Odată ce v-ați udat mîinile, aplicați săpun îndeajuns cît să vă acopere palmele, pe față și pe dos. Spălarea frecventă a mîinilor cu săpun antibacterian este cea mai bună metodă de prevenire a îmbolnăvirii (virusurile și bacteriile sunt împiedicate să pătrundă în mucoase).

Pasul 3: tehnica spălării mîinilor

Următorii șase pași trebuie să dureze cel puțin 20 de secunde.

• Începeți frecîndu-vă palmele cu o mișcare circulară.
• Acum insistați pe dosul palmelor, împreunînd degetele de la ambele mîini cînd le clătiți cu apă.
• Apoi frecați palmele una de cealaltă, împreunînd degetele în timp ce faceți aceasta.
• Acum frecați dosul unei mîini de palma celeilalte mîini, incluzînd și degetele în acest proces.
• Apucați degetul mare cu cealaltă mînă și rotiți-o, ca să-l spălați bine.
• La final, frecați vîrful degetelor printr-o mișcară circulară în ambele sensuri de palma mîinii opuse. Repetați și pentru cealaltă mînă.

Pasul 4: clătiți mîinile

Acum clătiți-vă mîinile pînă se duce tot săpunul.

Pasul 5: ștergeți-vă pe mîini

Uscați-vă mîinile folosind un prosop. Prosopul pluşat, folosit pentru a şterge mîinile, dacă este umed şi este mediu de cultură pentru toţi microbii de pe lume, inclusiv pentru cei cu transmitere digestivă. Puteți folosi role absorbante de bucătărie.

Este bine să închideți robinetul cu un şerveţel. Există robinete care se pot împinge cu dosul palmei, adică cu acea parte a mîinii cu care nu veniți în contact cu alimentul pe care îl mîncați. Închiderea clanţei de la uşa toaletei să o faceți cu partea cît mai puţin expusă a palmei, podul palmei de exemplu, şi mai puţin cu degetele. 

După ce ați pus mîna pe mînerul ușii și pe întrerupătorul de la bec, ar fi recomandat să vă ștergeți din nou pe mîini cu un șervețel antibacterian.

Cînd trebuie să vă spălați pe mîini?

Sunt diverse momente într-o zi obișnuită cînd spălarea mîinilor este foarte importantă, cum ar fi:

• înainte de fiecare masă și înainte de a găti
• înainte de a lua medicamente
• înainte de a atinge fața, gura, ochii, nasul
• după ce ați fost afară (pentru plimbare, joacă, grădinărit, pentru plimbarea cîinelui etc.)
• după venirea de la serviciu sau de la școală, grădiniță
• după ce ați înotat în bazin sau într-o apă folosită de mai multe persoane
• după ce ați fost la baie (un singur gram de materii fecale umane poate conține 1 trilion de germeni)
• după ce ați pus mîna pe alimente crude, cum ar fi legumele și carnea
• după ce v-ați jucat sau mîngîiat animalele, inclusiv animalele pe care le creșteți în casă
• după ce ați aruncat gunoiul
• după ce faceți curat în casă
• după ce ați tușit, ați strănutat sau v-ai suflat nasul
• după ce ați schimbat scutecul
• după ce ați vizitat un prieten bolnav
• după ce ați stat alături de o persoană care a tușit, a strănutat sau și-a suflat nasul

Spălarea frecventa și corespunzătoare a mîinilor trebuie sa devină o constantă în orarul zilnic. Ea te protejează de îmbolnăvire și ajută la protejarea tuturor persoanelor cu care întri în contact. Pînă la urmă, lupta împotriva microbilor depinde de tine şi se află în mîinile tale.

În fiecare an,  la data de 10 octombrie, marcăm Ziua mondială a sănătății mintale, stabilită în anul 1992 de către Federația Mondială de Sănătate Mintală, pentru a spori gradul de conștientizare și educare al populației în privința sănătății mintale.

    Organizația Mondială a Sănătații descrie sănătatea mintală ca fiind: „O stare de bine în care fiecare persoană  își realizează propriul potențial, poate face față tensiunilor normale ale vieții, poate lucra cu folos si productiv și este capabilă să contribuie la rîndul ei la dezvoltarea comunității din care face parte“. În acest context putem spune că sănătatea mintală oferă unei persoane capacitatea de a se bucura de viață, de a identifica un echilibru între activitățile, trăirile zilnice și eforturile de adaptare psihologică în contextul propriului sistem de valori. Este o componentă fundamentală a capacității oamenilor de a gîndi, de a simți, de a interacționa cu oamenii, de a gestiona emoțiile și de a funționa normal în societate. Sănătatea mintală înseamnă mai mult decît absența unei afecțiuni psihice. Totuși problemele de sănătate mintală în societate sunt private prin prizma discriminării, ceea ce face adresarea către servicii specializate să întîrzie.

    Sănătatea mintală este foarte importantă pentru fiecare etapă a vieții, din copilărie pînă la batrînețe. Pe parcursul vieții putem manifesta diverse stări care implică sfera emoțională, gîndirea, comportamentul, activitățile cotidiene, dificultăți în relaționarea cu alte persoane.

     Sănătatea mintală este influențată de numeroși factori, printre care predispoziția genetică, experiențele traumatizante din copilărie, contextul socio-economic, afecțiunile medicale cronice sau abuzul de alcool sau droguri.

    Primele semne care ar indica faptul că starea nostră de sănătate mintală este afectată pot fi:
-Tulburări de alimentație (pofta de mîncare crescută sau apetit scazut, mincat exagerat.

-Tulburări ale ritmului și calității somnului (insomnia sau hipersomnia, somn agitat, coșmaruri).
-Tendința de izolare față de oameni și/sau activitățile uzuale.
-Lipsă de energie.
-Senzația că nu există nimic important sau nimic nu contează în viață, reducerea intereselor.
-Dureri inexplicabile.
-Senzația de neajutorat sau lipsa speranței.
-Se observă o creștere a consumului de tutun, alcool sau droguri.
-Senzația de confuzie, pierderi de memorie, marginalizare, furie, supărare, îngrijorare, teamă etc.
-Relații încordate cu familia și prietenii.
-Modificări ale dispoziției care cauzează probleme în relații (labilitate emotional, indispoziție, aplatizare emoțională, plaxivitate, euforie, furie, iritabilitate, irascibilitate).
-Gânduri și amintiri persistente, obsedante care creează disconfort.
-Voci sau idei care nu sunt adevărate.
-Gânduri distructive sau autodistructive, gînduri de moarte.
-Incapacitatea de a efectua sarcinile de zi cu zi, cum ar fi prezența la locul de muncă sau la școală, îngrijirea copiilor, scăderea considerabilă a gradului de funcționalitate etc.

    Conform statisticii internaționale, aproximativ 1 miliard de persoane din întreaga lume are o problemă de sănătate mintală, 3 milioane de oameni decedează anual din cauza consumului de alcool, iar o persoană își pierde viața la fiecare 40 secunde prin suicid, care este și a doua cauză de deces în rândul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 15-29 ani.

   Este foarte important să observăm primelor simptome de afectare a stării de sănătate mintală și să ne adresăm specialiștilor pentru a remedia problema. Problemele de sanatate mintală pot fi tratate, apelarea la un specialist duce la vindecarea completă sau imbunătățirea semnificativă a calității vietii.

    Tratează-te cu bunătate și respect și evită autocritica. Fă-ți timp pentru hobby-urile și proiectele preferate și lărgește-ți orizontul de cunoaștere.

   Ai grijă de corpul tău. Adresează-te  la specialist. Ajutorul este mai aproape decît ți-ai imaginat.

Săptămâna Națională de prevenire a intoxicațiilor cu ciuperci este marcată în fiecare an în ultima săptămână a lunii septembrie. Scopul acesteia este de a informa și a crește gradul de conștientizare a populației despre pericolul consumului ciupercilor otrăvitoare și efectele asupra sănătății, măsurile de prevenire a intoxicațiilor cu ciuperci, precum și primul ajutor în caz de intoxicație.

Săptămâna Națională de prevenire a intoxicațiilor cu ciuperci are în acest an  genericul ,,Evitați cumpărarea ciupercilor din locuri neutorizate” și se va desfășura în perioada 3 - 9 octombrie 2022.

Descrierea generală a ciupercilor

Toamna este anotimpul cel mai bogat după varietatea specifică a ciupercilor comestibile. În această perioadă pot fi recoltate o bună parte de specii din sezonul de vară și specii ce formează corpuri sporifere doar în această perioadă. Pe lângă efecte benefice asupra organismului uman, ciupercile ascund și un pericol pentru sănătate – intoxicațiile cu ciupercile otrăvitoare. Colectarea ciupercilor din apropierea gunoiștilor, din păduri, sau procurarea din locuri neautorizate implică riscuri majore pentru sănătatea consumatorului final.

Pe teritoriul țării noastre au fost identificate 836 specii de macromicete, dintre care 121 sunt comestibile, 57 – toxice și 658 - necomestibile.

Ciupercile au un rol important în viața omului, constituind o sursă importantă de hrană, fiind totodată și bioindicatori şi bioremediatori ai mediului. Aceste valori de însemnătate vitală, precum și valențele ecofiziologice în ecosistemele naturale, fac din ciuperci un grup de organisme cu reale influențe în sfera socialeconomică a omului. După compoziția chimică, ciupercile sunt apropiate de legume, însă conțin, în comparație cu ele, o cantitate mai mare de proteine. Compoziția chimică diferă de la o specie la alta, iar, în cadrul aceleiași specii, depinde de stadiul de dezvoltare al ciupercilor, de substratul nutritiv pe care se dezvoltă, de partea corpului sporifer luată în considerare (pălărie, picior, etc.), de condițiile de climă și de perioada de creștere.

Cu toate beneficiile lor, ciupercile comestibile nu trebuie consumate în cantități mari și nici foarte frecvent.

Intoxicațiile cu ciuperci

Intoxicaţiile cu ciuperci reprezintă o urgenţă medicală, iar rapiditatea în stabilirea diagnosticului şi instituirea tratamentului pot salva viaţa bolnavului.

În acest sens și în scopul notificării, cercetării şi evidenței cazurilor de intoxicații provocate de consumul ciupercilor a fost aprobat Ordinul Misterului Sănătății Muncii și Protecției Sociale (MSMPS) nr. 1151 din 8 decembrie 2020 „Cu privire la notificarea, cercetarea și evidența cazurilor de intoxicaţii cu ciuperci în Republica Moldova”.

Prezentul Ordin vine să asigure modalitatea de informare, notificare, cercetarea și evidența cazurilor de intoxicații cu ciuperci, cu indicarea instituțiilor responsabile de fiecare etapă conform algoritmului stabilit. Prin intermediul acestuia au fost aprobate Registrul de evidență a intoxicațiilor cu ciuperci, instrucțiunea privind îndeplinirea lui și raportul extraordinar despre înregistrarea cazului de intoxicație cu ciuperci.

Pe parcursul 2021 s-au înregistrat 143 cazuri de intoxicații cu ciuperci cu afectarea a 180 persoane, dintre care 41 copii cu vârsta de până la 17 ani. În 2020 s-au înregistrat 302 cazuri de intoxicații cu ciuperci cu afectarea a 370 persoane, inclusiv 80 copii sub 17 ani și 4 decese a persoanelor mature. În 2019 au fost înregistrate 81 cazuri de intoxicații cu ciuperci cu afectarea a 88 persoane, inclusiv 15 copii sub 17 ani și 2 decese a persoanelor mature.

Pe parcursul primelor 9 luni ale anului 2022, au fost înregistrate 15 cazuri de intoxicații cu ciuperci cu afectarea a 19 persoane, dintre care 2 copii cu vârsta de până la 17 ani. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în raioanele Orhei, Edineț, Florești, Călărași și Ungheni.

Principala cauză a intoxicațiilor cu ciuperci a fost consumul în alimentaţie a ciupercilor culese de persoane de sine stătător sau procurate de la comercianţii de pe marginea şoselelor din preajma pădurilor. O altă cauză constă în prepararea incorectă a ciupercilor în condiţii de casă.

Intoxicațiile grave, chiar mortale, cu ciuperci sălbatice constituie în prezent un fenomen destul de frecvent în Republica Moldova. Gravitatea intoxicației depinde de specia de ciuperci, de cantitatea consumată și chiar de vârstă - copiii, bătrânii și persoanele cu boli cronice sunt deosebit de sensibili.

Intoxicații grave înregistrate de instituțiile medicale din Moldova au avut loc în urma consumării în alimentație a următoarelor specii: Amanită veninoasă (Amanita phalloides), Amanita pestriță (Amanita pantherina), Galerină marginată (Galerina marginata), Pâlnioară albicioasă (Leucocybe candicans), Entolomă roșu-cenușie (Entoloma rhodopolium) Entolomă curbată (Entoloma sinuatum), Hebelomă crustuliniformă (Hebeloma crustuliniforme), Inocibă adecvată (Inocybe adaequata) Inocibă fibriată (Pseudosperma rimosum), Lepiotă cristată (Lepiota cristata), specii larg răspândite, care se confundă deseori cu cele comestibile.

Majoritatea ciupercilor otrăvitoare conțin substanțe toxice cu efect letal în compoziția lor și de aceea este strict interzis să fie consumate.

Înainte de a merge în pădure pentru a culege ciuperci sau de a le procura trebuie de știut, cel puțin teoretic, cum arată unele specii de ciuperci otrăvitoare care pot fi găsite în pădurile noastre. Orice persoană căreia îi place să meargă la cules ciuperci ar trebui să-și amintească clar că nu merită să pună ciuperci necunoscute în coș. Chiar și cea mai mică ciupercă otrăvitoare, deja prelucrată împreună cu restul ciupercilor, poate genera un șir de consecințe grave.

Mulți se bazează pe cele mai „sigure” semne, care ne „ajută” la identificarea ușoară a ciupercilor otrăvitoare. Astfel, se consideră că ciupercile otrăvitoare coagulează laptele, întunecă ceapa și usturoiul, înnegresc obiectele din argint. Acest lucru nu este corect. Coagularea laptelui se petrece sub acțiunea enzimei de tip pepsină și a acizilor organici, iar întunecarea cepei si a usturoiului – a enzimei tirozinaza. Aceste substanțe se pot conține atât în ciupercile otrăvitoare, cât și în ciupercile comestibile. La fel e și cu argintul, înnegrirea căruia are loc în rezultatul interacțiunii cu unii aminoacizi, care, în principiu, sunt benefici pentru om.

Atenție! Există doar o singură și cea mai sigură metodă de deosebire a ciupercilor otrăvitoare de cele comestibile – cunoașterea caracteristicilor botanice.

Deosebirea ciupercilor comestibile de cele otrăvitoare

Este important de menționat faptul că nu există niciun „test” sau antidot la care poate recurge culegătorul ori consumatorul de ciuperci pentru a evita confuziile sau otrăvirea.

Există doar două căi de urmat pentru a evita orice confuzie:

• consumul de ciuperci „sigure” (ciuperci comestibile cultivate sau ciuperci comestibile sălbatice atent selecționate de către societăți autorizate);

• consumul de ciuperci spontane culese cu profesionalism (este obligatoriu să se cunoască temeinic caracterele morfologice ale ciupercilor).

Primul ajutor în caz de intoxicații cu ciuperci

În cazul intoxicațiilor cu ciuperci, dacă primul ajutor este prompt și bine asigurat, chiar și persoanele intoxicate cu cele mai periculoase specii pot fi salvate. Din aceste considerente, intoxicațiile cu ciuperci constituie una din urgențele de sănătate publică majore, îndeosebi la copii. Simptomele sunt foarte variate şi se află într-o strânsă corelație cu specia de ciuperci, cu cantitatea de toxină consumată, precum şi cu vârsta persoanei care suportă intoxicația.

În linii generale, ciupercile toxice pot avea o perioadă de incubație scurtă (de la 15 minute până la 3 ore) sau lungă (primele simptome apar după un interval de 12 sau chiar 72 de ore după ce au fost consumate).

În aproximativ 2 ore de la consumul ciupercilor toxice poate apărea greaţă, vomă, diaree, transpiraţia excesivă, slăbiciune generală, dureri abdominale  etc. Peste 6 ore pot apărea dureri de cap, ameţeli şi agravarea stării de vomă, pierderi de conştiinţă, halucinaţii și chiar comă.

Semnele intoxicației, cu perioada de incubație îndelungă, apar după ce toxinele s-au absorbit în organism. În lipsa asistenței medicale specializate starea se înrăutățește vădit și pot apărea complicații severe.       

La apariția primelor simptome ale intoxicației cu ciuperci se apelează imediat numărul de urgență 112, dat fiind riscul unei evoluții grave, uneori letale.

Măsuri necesare de realizat până la sosirea echipei medicale:

 • Persoana intoxicată va bea cât mai multă apă (2-3 litri) de temperatura camerei şi/sau mult lichid rece – lapte, ceai, compot, suc. Nu se recomandă apă caldă sau sărată;

• Se inițiază spălături gastrice prin provocarea vomei. Procedura se repetă până ce conținutul stomacului/apele vomitive devin limpezi;

• Persoana afectată trebuie să stea în pat; se interzice efectuarea activităților fizice înainte de spălarea stomacului (spălarea va elimina toxinele, iar mișcarea, alergarea sau mersul pe bicicletă va intensifica absorbția toxinelor în sânge);

• Se mai recomandă de a administra un purgativ, de exemplu sulfat de magneziu (remediu care accelerează peristaltismul intestinal);

• În mod obligatoriu, se indică un enterosorbent (de exemplu, cărbune activat).

Recomandări de prevenire a intoxicațiilor cu ciuperci

• consumaţi doar ciupercile achiziţionate din locuri autorizate;
• evitaţi procurarea ciupercilor de la persoanele neautorizate, care le comercializează în preajma traseelor auto;
• evitaţi recoltarea ciupercilor din locurile unde s-au administrat pesticide şi din preajma autostrăzilor;
• ciupercile bătrâne, degradate şi viermănoase nu trebuie să fie culese şi consumate, deoarece în ciupercile bătrâne se acumulează urina şi dejecţiile larvelor de insecte;
• nu este recomandat ca bucate cu ciuperci să fie păstrate mai mult de 24 de ore;
• ciupercile comestibile se consumă în stare tânără, suficient de bine preparate termic (minimum 30 minute);
• pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile şi necomestibile şi pentru a exclude orice nesiguranţă, pe care o aveţi atunci când le culegeţi, neapărat consultaţi o persoană competentă.

Atenție! Evitați următoarele practici:

• colectarea ciupercilor în găleți, în pungi de plastic sau saci, deoarece acest lucru poate duce la deteriorarea rapidă a ciupercilor, inclusiv a piciorului ciupercilor, deoarece va complica semnificativ:

• sortarea ciupercilor și, drept rezultat, vor determina eventuala pătrundere a unor părți din ciupercile otrăvitoare în masa generală de ciuperci culese;
• prelucrarea ulterioară a ciupercilor;

• colectarea ciupercilor bătrâne cu larve și cele necunoscute;

• gustarea ciupercile în timpul recoltării;

• prelucrarea culinară a ciupercilor peste o zi sau mai multe zile după colectare;

• marinarea sau sărarea ciupercilor în vase zincate și în vase din lut neglazurate;

• păstrarea ciupercilor la cald, deoarece ele sunt un produs perisabil;

• cumpărarea ciupercilor proaspete sau uscate din locuri de comerț spontan (ambulant, neautorizat) sau cumpărarea ciupercilor conservate, preparate în condiții casnice. În piețe și târguri ciupercile de producție neindustrială sunt permise spre vânzare numai după o expertiză care se efectuează pentru a verifica calitatea acestora.

Aveți grijă de copii!

Este important să preveniți situațiile, în care un copil ar putea mânca o ciupercă crudă. Pentru a face acest lucru, înainte de plimbare, trebuie să inspectați locul în care va merge copilul. De asemenea, trebuie să fie permanent inspectate de administrație teritoriile creșelor și a grădinițelor, a școlilor și a altor instituții pentru copii.

În plus, este necesar să monitorizați cu precauție copiii în timp ce mergeți la plimbare, în special în parcuri, piețe, locuri de joacă și în pădure.

Rețineți: Evitați cumpărarea ciupercilor din locuri neutorizate!