Cancerele de piele sunt tumori maligne în care există o proliferare necontrolată a oricăruia dintre numeroasele tipuri de celule ale pielii, în timp ce procesul normal de regenerare a pielii implică replicarea celulelor într-un mod controlat. Fiecare subtip de cancer de piele are caracteristici unice.

Cele mai frecvente forme de cancer de piele sunt:

• Carcinom bazocelular (BCC)
• Carcinom cu celule scuamoase (SCC), inclusiv keratoacanthoma
• Melanom

Cine face cancerul de piele?

Cancerul de piele afectează cel mai frecvent adulții în vârstă, dar poate afecta și adulții mai tineri și, rareori, copiii.Cancerul de piele tinde să afecteze persoanele cu pielea deschisă (fototipul I, II și III al pielii Fitzpatrick), deși persoanele cu pielea mai închisă la culoare pot dezvolta și cancer de piele.
Persoanele care au avut cancer de piele au un risc crescut de a dezvolta alte tipuri de cancer de piele.
Un istoric familial de cancer de piele crește, de asemenea, riscul.
Anumite gene precum receptorul melanocortinei-1 au fost identificate ca având un risc crescut de cancer de piele.

Ce cauzează cancerul de piele?

Formele comune de cancer de piele enumerate mai sus sunt legate de expunerea la radiații ultraviolete (de la lumina soarelui sau de la paturile de bronzat) și de efectele îmbătrânirii. Alte riscuri includ:

• Fumatul (în special pentru SCC)
• Infecția cu papilomavirus uman (negi genitale), în special pentru locurile mucoasei, cum ar fi mucoasa bucală, buzele și organele genitale
• Supresia imună, de exemplu la pacienții cărora li s-a efectuat un transplant de organe și care iau azatioprină și ciclosporină
• Infecția cu virusul imunodeficienței umane (HIV)
• Expunerea la radiații ionizante
• Expunerea la anumite substanțe chimice, cum ar fi arsenul și gudronul de cărbune
• Boli de piele de lungă durată, cum ar fi lichenul scleros, lupusul eritematos, porokeratoza liniară sau tuberculoza cutanată
• O rană sau cicatrice de lungă durată, de exemplu, dintr-o arsură termică (un ulcer Marjolin).

Unele tipuri de cancer de piele se datorează unor afecțiuni genetice, cum ar fi:

• Albinism

Care sunt caracteristicile clinice ale cancerului de piele?

Cancerele de piele apar în general ca un nodul progresiv sau un nodul, un ulcer sau o leziune în schimbare.

Care sunt complicațiile cancerului de piele?

Cancerul de piele poate fi de obicei tratat și vindecat înainte de apariția complicațiilor. Semnele de cancer de piele avansat, agresiv sau neglijat pot include:

• Ulcerație
• Sângerare
• Invazia locală și distrugerea țesuturilor și structurilor adiacente
• Răspândirea la distanță a unei tumori la glandele limfatice și la alte organe precum ficatul și creierul (metastază).

Cum este diagnosticat cancerul de piele?

Cancerele de piele sunt, în general, diagnosticate clinic de un dermatolog sau de un medic de familie, atunci când se află o leziune de mărire, crustare sau sângerare. Leziunea va fi inspectată cu atenție și, în mod ideal, va fi efectuată și o examinare completă a pielii.

• Dermoscopia (folosind o lumină specială de mărire) poate fi utilizată pentru a confirma diagnosticul, pentru a detecta cancerele precoce ale pielii și pentru a exclude leziunile benigne.
• O biopsie parțială a pielii poate fi efectuată în cazurile suspectate de cancer de piele non-melanom pentru a confirma diagnosticul sau pentru a determina un subtip care poate influența tratamentul.
• De obicei, se efectuează o excizie completă pentru a diagnostica dacă se suspectează melanomul, deoarece o biopsie parțială poate induce în eroare în tumorile melanocitice.
• Diagnosticul este confirmat în laborator de către un histopatolog. Poate dura câteva zile până la emiterea raportului sau mai mult dacă sunt necesare teste speciale.
• Testarea genetică pentru depistarea melanomului și a melanomului pe bază de sânge poate fi disponibilă în unele centre.

Care este tratamentul pentru cancerul de piele?

Tratamentul precoce al cancerului de piele îl vindecă de obicei. Majoritatea cancerelor de piele sunt tratate chirurgical, folosind un anestezic local pentru a amorți pielea.

Care este rezultatul cancerului de piele?

Majoritatea cancerului de piele poate fi vindecat complet cu un tratament timpuriu. Cancerele de piele avansate sunt mai dificil de tratat și pot duce la moarte.

Săptămâna mondială a imunizării, este marcată în fiecare an în ultima săptămână a lunii aprilie. În 2024, Săptămâna mondială a imunizării se derulează sub sloganul “Vaccinarea protejează generații”, având o semnificație deosebită, deoarece coincide cu cea de-a 50-a aniversare a Programului extins de imunizare (PEI) și va celebra realizările remarcabile din ultimele 5 decenii în protejarea mai multor generații de boli grave.
În anul 1974, a fost lansat PEI și a avut obiectivul de proteja copiii din întreaga lume de 6 boli infecțioase grave, iar astăzi, acest număr a crescut la 13 vaccinuri recomandate universal pe parcursul vieții și 17 vaccinuri suplimentare, recomandate în dependență de contextul epidemiologic regional.
Astăzi, fiecare țară are un program național de imunizare, iar vaccinurile sunt recunoscute printre cele mai sigure, cele mai rentabile și de succes intervenții de sănătate publică.
De peste două secole, vaccinurile au contribuit la siguranța lumii, de la primul vaccin dezvoltat pentru a proteja împotriva variolei, până la cele mai noi vaccinuri. În fiecare an, acestea salvează milioane de vieți.

De peste două sute de ani, începând cu primul vaccin împotriva variolei și până la cele mai recente vaccinuri ARN, folosite pentru a preveni cazurile severe ale infecției COVID-19, imunizarea a ajutat omenirea să transforme lumea într-un loc mai sigur.

În acest moment, imunizarea previne anual în jur de 2-3 milioane de decese survenite din cauza bolilor infecțioase. Peste 20 de boli pot fi astăzi prevenite cu ajutorul vaccinurilor. Acestea sunt cancerul de col uterin, holera, difteria, Hepatita B, encefalita japoneză, rujeola, meningita, parotita, tuberculoza, tusea convulsivă, pneumonia, poliomielita, rabia, rotavirusul, rubeola, tetanosul, febra tifoidă, varicela, febra galbenă, gripa și COVID-19.

Ziua mondială a apei este marcată anual la 22 martie. Conferința Națiunilor Unite asupra mediului înconjurător de la Rio de Janeiro a adoptat la 22 decembrie 1992, hotărârea prin care ziua de 22 martie devine Ziua mondială a apei (World Water Day, rezoluția 47/193).

Apa este una dintre cele mai limitate resurse de care dispunem – doar 2,5% din toată apa de pe Pământ este apă dulce, în timp ce restul este reprezentat de apa sărată din mări și oceane, iar acea cantitate redusă de apă nu ne este cu totul accesibilă, întrucât mai mult de jumătate este stocată în ghețari, însă  cu toate acestea, de cele mai multe ori o risipim, ca și cum nu s-ar putea epuiza niciodată.

Observaţii sistematice asupra calității apelor de suprafață de pe teritoriul Republicii Moldova au fost iniţiate în anul 1964, având ca scop principal supravegherea calităţii apei râurilor transfrontaliere Nistru şi Prut. Actualmente, Labratorul de Raferință de Mediu din cadrul Agenției de Mediu efectuează monitoringul ecologic privind calitatea apelor de suprafaţă în circa 45 secţiuni de monitoring, amplasate pe 11 râuri interne și transnaționale, 6 lacuri de acumulare şi 2 lacuri naturale,  unde sunt determinați 72 parametri hidrochimici și 7 elemente hidrobiologice, conform programului de activitate şi convenţiilor internaţionale. În conformitate cu Regulamentul bilateral de colaborare dintre Administraţia Naţională "Apele Române", Iaşi, România și Agenția de Mediu, Republica Moldova, se monitorizează în comun calitatea apei r. Prut prin prelevarea de probe de apă în 7 locații de-a lungul râului şi se evaluează rezultatele efectuate de către părţi. O activitate asemănătoare a fost iniţiată în anul 2008 și cu Ucraina prin intermediul Direcţiei de Bazin Nistru - Prut din Cernăuţi cu Direcţia Hidrogeomeliorativă a Comitetului de Stat pentru Gospodărirea Apelor din or. Odessa pe r. Prut – s. Criva,  r. Nistru – or. Otaci și s. Palanca.

 Astfel, monitoringul multianual constată, că calitatea apei râurilor mari Nistru, Prut şi fl. Dunărea se încadrează în limita claselor de calitate curată (clasa a II) până la poluată (clasa a IV-a). Calitatea apei râurilor mici continuă să înregistreze un grad înalt de poluare cu ioni de amoniu, nitriţi, un nivel înalt al consumului biochimic de oxigen (CBO₅), precum și un nivel scăzut al conţinutului de oxigen dizolvat în apă. Poluarea excesivă a râurilor este datorată, în primul rând, amplasării așezărilor rurale și urbane în nemijlocita lor apropiere, lipsei sistemelor de canalizare și epurare.

Ziua mondială a apei evidențiază rolul esențial al apei pentru sănătatea publică și progres echitabil, importanța esențială a apei pentru securitatea alimentară și energetică, precum și pentru funcționarea industriilor.

Schimbările climatice, cererea tot mai mare de resurse de apă din agricultură, industrie, precum și poluarea în creștere în multe domenii duc la accelerarea apariției unei crize de apă care poate fi abordată și rezolvată doar prin politici și planificare globală la nivel internațional, regional și global.

Calitatea vieții depinde direct de calitatea apei!

Totuși, indiferent cât de riguros este controlul, acesta nu poate decât să constate rezultatele acțiunilor celor care poluează apa. De aceea, cu această ocazie, trebuie să ne reamintim că există reguli care ne permit să păstrăm curată apa, atât pe cea din pânza freatică, cât și pe cea de suprafață! Altfel, monitorizarea nu face decât să arate cât de indiferenți suntem cu apa noastră!

De Ziua Mondială a Apei, reamintim cetățenilor că este mult mai ieftin să protejezi resursele de apă decât să le aduci la o calitate corespunzătoare, după ce au fost poluate deja.

Fiecare strop contează, Fii bun cu apa de ziua ei !!!  

La 24 martie în întreaga lume este marcată Ziua Mondială de combatere a tuberculozei. Această zi comemorează data la care doctorul Robert Koch, în anul 1882, a descoperit bacilul care provoacă tuberculoza – Mycobacterium tuberculosis, numit şi bacilul Koch.

În fiecare an, la 24 martie, Parteneriatul Stop TB și partenerii săi se unesc pentru a crește gradul de conștientizare a publicului cu privire la impactul devastator asupra sănătății, problemelor sociale și economice ale tuberculozei și pentru a face apel la încetarea acestei epidemii.

Tuberculoza (TB) este o boală infecţioasă, care afectează cel mai frecvent plămânii, dar pot fi atacate şi oasele, rinichii, ganglionii limfatici, sistemul nervos central etc. Printre riscurile de infectare, pot fi menţionate: contactul cu persoanele infectate la domiciliu, serviciu, şcoală, grădiniţă etc.; îngrijirea persoanelor cu tuberculoza activă netratată.

Cele mai frecvente simptome ale tuberculozei sunt:

• tusea persistentă mai mult de 3 săptămâni
• expectoraţii
• subfebră 37,0
• transpiraţii nocturne
• greutate la respiraţie (dispnee)
• oboseală
• lipsa poftei de mâncare
• scăderea în greutate

Pentru prevenirea şi profilaxia TB, medicii recomandă:

• vaccinarea nou-născuţilor la a 4-5 zi după naştere
• evitarea contactului cu persoane cu tuberculoză active
• evitarea consumului excesiv de alcool şi tutun
• adoptarea  unui  stil de viaţă sănătos
• şi unui regim alimentar bogat în vitamine.

În Republica Moldova diagnosticul și tratamentul tuberculozei este gratuit, iar adresarea la timp după asistență medicală și administrarea cu strictețe a tratamentului indicat sunt componentele de bază pentru un tratament de succes.

Dacă aveți asemenea simptome Vă puteți adresa la medicul de familie sau direct la medicul ftiziopneumolog.

Rujeola (pojar) este o maladie infecțioasă acută extrem de contagioasă, provocată de virusul rujeolic, caracterizată prin febră, tuse, catar oculorespirator și digestiv, enantem și exantem patognomonic maculopapulos.

Sursa de infecţie este omul bolnav cu diferite forme clinice. Nu există purtători sănătoşi de virus rujeolic. Calea de transmitere este aeriană prin secreţii nazofaringiene în condiţii de contact apropiat şi la distanţă. Este posibilă transmiterea transplacentară. Este extrem de contagioasă, 9 din 10 persoane neimunizate care stau în apropierea persoanei infectate se vor infecta la rîndul lor. Receptivitatea este generală. Pot fi afectate toate grupele de vîrstă, dar majoritatea persoanelor se îmbolnăvesc în copilărie. Sugarii născuţi din mame imune posedă imunitate specifică pînă la vîrsta de 5 – 6 luni. Indicele receptivităţii este de 95-100%. Sezonalitatea rujeolei este iarna şi primăvara. Imunitatea postinfecţioasă este durabilă, pe toată viaţa. Periodicitatea – morbiditatea sporeşte la intervalul de 5-10 ani sporadică, endemică sau epidemică.

Simptomele rujeolei pot varia de la ușoare la severe și pot include: 

• Febră: Temperaturi corporale crescute, de obicei, peste 38°C
• Tuse: O tuse uscată este un simptom comun 
• Exantemă: Erupția cutanată este un simptom caracteristic al rujeolei
• Congestie nazală: Nas înfundat și secreții nazale 

• Ochi roșii: Conjunctivita este frecventă, cu ochi roșii, lacrimare și sensibilitate la lumină
• Simptome generale: Oboseală, dureri musculare și pierderea poftei de mîncare

Primele simptome (febra, simptomele respiratorii) apar într-un interval de 7-21 zile de la contactul infectant, cu o medie de 10 zile de la expunere. Erupția tegumentară apare la aproximativ 4 zile după debutul manifestărilor respiratorii, începe de sus în jos: retroauricular, față, gît, torace superior, în ziua a 5-a erupția coboară pe trunchi, iar în ziua a 6-a coboară și pe membre. Această extindere gradată în mod descendent este distinctivă pentru rujeolă. Pacientul este contagios 4 zile înainte și 4 zile după instalarea manifestărilor cutanate. Durata totală de evoluție a formelor necomplicate de rujeolă este cuprinsă între 17 și 21 de zile, cu o perioadă de convalescență de aproximativ 10 zile.

În anumite situații, perioada de recuperare, care urmează după episodul acut de infecție cu virus rujeolic, poate asocia în mod paradoxal o stare tranzitorie de imunosupresie, în decursul căreia pot apărea suprainfecții bacteriene la nivel pulmonar și digestiv. Pneumoniile și gastroenteritele cauzate de suprainfecțiile bacteriene ale paciențiilor cu rujeolă reprezintă principala cauză de morbiditate și mortalitate la această categorie de pacienți. Rujeola scade mult capacitatea de apărare a organismului, iar complicațiile intervin în 30% din cazuri. Sugarii, copii mici și persoanele imunocompromise asociază risc crescut de complicații, forma severă de boală și chiar deces.

Complicațiile care pot surveni în contextul unei evoluții nefavorabile ale infecției cu virus rujeolic sunt reprezentate în mod frecvent de către:

• encefalită, encefalomielită diseminată, panencefalită sclerozantă subacută, poate surveni în 1/1000 cazuri, este o inflamație gravă a creierului, cu pronostic extrem de rezervat, care poate duce la convulsii, pierderea auzului și chiar moarte
• cecitate (absență a vederii). Rujeola poate provoca leziuni ale ochilor, care pot duce la cecitate permanentă 
• complicații respiratorii: pneumonie, bronhopneumonie, care duce la deces în 1/1000 cazuri
• infecții ale urechii

Caracteristic pentru rujeolă este izbucnirea epidemică frecventă, în special la nivelul populațiilor de indivizi nevaccinați.

Cea mai eficientă modalitate de a preveni rujeola este vaccinarea. Vaccinul ROR (rujeolă, oreion și rubeolă) este disponibil și este administrat de obicei în copilărie, în două doze, la vârsta de 1 an și 4-6 ani. Acesta oferă o protecție puternică împotriva rujeolei și altor boli. 

Rujeola rămâne o boală periculoasă și contagioasă, dar poate fi prevenită prin vaccinare. Vaccinarea în masă este esențială pentru a crea imunitate colectivă și pentru a proteja comunitățile împotriva focarelor de rujeolă. Este important să fim conștienți de simptomele rujeolei și să acordăm atenție vaccinării pentru a proteja sănătatea noastră și a comunității noastre. Vaccinarea este cheia în lupta împotriva acestei boli și în prevenirea complicațiilor grave asociate cu ea.